Sistemul Decizional

Necesitatea procesului decizional în cadrul organizatiei

Una dintre caracteristicele oricarui sistem socio-economic, în cadrul caruia se înscrie si organizatia, o constituie finalitatea, adica „tendinta de a evolua în vederea realizarii anumitor obiective”.Dar realizarea acestor obiective nu are loc automat, în virtutea unor legi proprii sistemului.Admitând universalitatea legii entropiei, potrivit careia „în natura ordinea tinde sa se tranforme în dezordine”, rezulta ca starea entropica este caracteristica si sistemelor socio-economice.În aceste conditii, organizatiile în general si întreprinderile în special, ca sisteme, trebuie sa se adapteze permanent influentei unor factori perturbatori-exogeni si endogeni-care se opun sau îngreuneaza realizarea obiectivelor prestabilite.Este necesara desfasurarea unei activitati cu caracter antiendropic în vederea adaptarii, autoreglarii functionarii sistemului, care în cadrul organizatiilor este reprezentata de activitiatea managerilor, care consta într-o înlantuire de decizii interdependente.

Definirea deciziei în general

În general „a decide” înseamna „ a alege dintr-o multime de variante de actiune tinând cont de anumite criterii, pe aceia care este considerata cea mai avantajoasa pentru atingerea unor obiective”.

Decizia constituie punctul central al activitatii de management, întrucât ea se regaseste în toate functiile procesului de management.Rolul deosebit al deciziei reiese din faptul ca integrarea organizatiei în mediul extern depinde de calitatea deciziilor luate în cadrul acesteia.În acelasi timp, calitatea procesului decizional influenteaza reducerea costurilor de productie într-o întreprindere productiva, eficienta folosirii factorilor de productie, cresterea profitului, în general toate rezultatele economico-financiare ale acesteia.

Referitor la locul deciziei în procesul de management, consideram ca acesta nu reprezinta o functie a managementului, întrucât rezultatul procesului decizional se caracterizeaza în cadrul fiecarei functii a managementului.Astfel, în domeniul previziunii, ca functie a managementului, spre exemplu rezultatul procesului decizional se caracterizeaza în variante de strategie, în planuri sau în programe.În cadrul functiunii de organizare rezultatul procesului decizional se caracterizeaza în linii de fabricatie, celule de fabricatie etc.

Clasificarea deciziilor

Managementul unitatilor economice este permanent pus în situatia de a lua decizii.Numarul si frecventa deciziilor, în întreprinderea de azi, fiind foarte mare, impune o clasificare a deciziilor, o grupare a lor în functie de anumite criterii.Clasificare deciziilor permite o cunoastere mai buna a lor si da informatii utile factorilor decizionali (decidentului) în vederea organizarii stiintifice a muncii.

O prima grupare a deciziilor vizeaza importanta obiectivelor urmarite.Din acest punct de vedere , deciziile se clasifica în:

-strategice: acele decizii care vizeaza activitatea de ansamblu a unitatii economice; problemele majore ale acesteia se întind pe o durata de timp mai mare.De regula, deciziile strategice se refera la probleme privind dezvoltarea de perspectiva a organizatiilor.

-tactice : sunt cele care se refera la activitati partiale, la pobleme mai simple si concrete derivate din obiectivul sau obiectivele generale si care se întind pe perioade de timp, de regula mai mici de un an, adesea un semestru, un timestru sau câteva luni.Daca deciziile strategice intra în competenta conducerii strategice, deciziile tactice se pot lua si la celelalte niveluri ale organizatiei.

-curente; acele decizii care se refera la problemele de zi cu zi cu care se confrunta organizatiile si care, evident, trebuie rezolvate operativ.Ele se iau la toate esaloanele managementului, fiind mai frecvente la nivelul mediu si inferior.

Din punct de vedere al frecventei elaborarii lor, deciziile se clasifica în :

-periodice: care se iau la anumite intervale de timp, de regula odata cu demararea unor perioade de timp.La asemenea decizii se pot utiliza modele care pot usura munca decidentului si da un plus de precizie;

-neperiodice, caracterizare prin faptul ca au o mare neregularitate.Asemenea decizii nu pot fi pregatite din timp si, ca atare, nu se pot utiliza întotdeauna metode moderne în elaborarea lor;

-unice, caracterizate prin faptul ca se iau în situatii exceptionale, care nu se mai repeta.

În functie de nivelul ierarhic la care se iau, deciziile pot fi:

-de nivel superior, atunci când sunt elaborate de conducerea superioara a organizatiei;

-de nivel mediu, atunci când se iau la nivelul mediu al conducerii, respectiv la nivelul sefilor de servicii, sectii, ateliere;

-de nivel inferior, atunci când se iau la nivelul sefilor de echipa sau de birou.Aceasta grupare a deciziilor se coreleaza cu aceea privind importanta obiectivelor urmarite, în sensul ca, la nivelul conducerii superioare,preponderenta o au deciziile strategice, iar la nivelul conducerii inferioare , preponderenta o au deciziile curente.

Un alt criteriu de clasificare a deciziilor se refera la gradul de cunoastere a probabilitatii rezultatelor. Pot exista decizii certe sau în conditii de certitudine, decizii de risc si decizii incerte.

De asemenea, deciziile se mai pot clasifica si în functie de sfera de curpindere a decidentului, în :

-decizii individuale, evaluate de catre manager în mod individual.De regula asemenea decizii se întâlnesc mai frecvent la esaloanele conducerii medii si inferioare.Ele vizeaza, de obicei, problemele curente cu care se confrunta managerii respectivi, având un caracter operativ;

-decizii colective, elaborate la nivelul conducerii superioare de catre organele de conducere participative ale unitatii.La elaborarea lor participa un numar mare de specialisti si de salariati care muncesc în productie, fiecare aducând experienta si cunostintele de specialitate. Deciziile colective sunt fundamentate riguros si au calitatea de a fi receptate mai rapid si mai usor de catre personalul salariat executant.