Sistemul Suport de Decizie - SSD

Decizii şi procese decizionale. Metode şi tehnici pentru asistarea deciziilor

Decizia reprezintă rezultatul unor activităţi conştiente de alegere a unei direcţii de acţiune şi angajarea în acţiune pe acea direcţie prin alocarea în acest sens a unor resurse în vederea atingerii unor obiective.

Câteva elemente justifică necesitatea şi concură la luarea unei decizii:

a) Decidentul, adică persoana sau grupul de persoane care caută să ia decizia pentru realizarea în cele mai bune condiţii a obiectivului sau obiectivelor propuse;

b) mulţimea stărilor posibile, fiecare stare reprezentând complexul de condiţii care determină apariţia unei anumite consecinţe pentru o anumită alternativă şi un obiectiv precizat;

c) mulţimea alternativelor care cuprinde toate variantele posibile de a acţiona pentru atingerea obiectivelor considerate;

d) mulţimea consecinţelor alternativelor care poate cuprinde fie exact atâtea consecinţe câte alternative există (o singură stare – condiţie de certitudine), fie mai multe consecinţe posibile pentru fiecare alternativă (mai multe stări posibile – condiţii de risc sau de incertitudine);

e) situaţia şi problema de decizie;

f) procesul decizional;

g) criteriile de decizie (punctele de vedere din care se examinează problema);

h) obiectivul sau obiectivele care se urmăresc;

i) utilitatea pe care o aşteaptă decidentul în urma realizării unei anumite consecinţe.

Multidimensionalitatea, adică luarea în considerare a mai multor criterii simultan, reprezintă principalul obstacol care poate fi depăşit prin apelarea la aparatul matematic pus la dispoziţie de către programarea matematică cu criterii de optim multiple.

Decizia rezultă aşadar ca urmare a prelucrării unor informaţii şi cunoştinţe de către o persoană sau grup de persoane care constituie un organism decizional. Acestea dispun de autoritatea necesară şi răspund pentru folosirea eficace a resurselor în anumite situaţii date şi sunt denumite decidenţi.

În activităţile decizionale, decidenţii se pot ajuta cu anumite entităţi de suport ca: asistenţii decizionali şi instrumentele informatice.

Câţiva factori care influenţează activităţile decidentului sunt:

a) sistemul de valori (sau mulţimea de subiecte de preocupare adoptate sau impuse decidentului);

b) atitudinea faţă de risc (aversiune, care este caracteristica nivelurilor ierarhice inferioare, neutralitate, sau căutare a riscului, care e tipică nivelurilor superioare);

c) demersul adoptat (bazat pe rutină, sistematic, bazat pe învăţare etc.);

d) multitudinea sau/şi urgenţa sarcinilor decizionale;

e) stăpânirea şi folosirea unor metode şi instrumente de creştere a productivităţii muncii.

Luarea unei decizii este necesară în anumite momente de timp, atunci când apar situaţiile decizionale. Acestea constituie rezultatul acţiunii unor stimuli care creează condiţii suficient de puternice pentru a determina nevoia de "a face ceva". Atunci când există cineva care sesizează situaţia şi este dispus (sau însărcinat) să facă o alegere dintre mai multe alternative pentru a atinge o stare dezirabilă, se poate vorbi despre o problemă decizională care trebuie rezolvată.

Clasa situaţiilor decizionale se poate particulariza sub forma a două subclase:

- situaţii forţate;

- situaţii neforţate.

Situaţiile decizionale forţate (sau provocate, sau obiective) sunt determinate de obţinerea unor informaţii care conduc la constatarea unor simptome ca: abateri intolerabile ale stării sistemului condus faţă de o situaţie dezirabilă sau planificată, schimbări percepute în mediul extern şi stări noi (nu neaparat nefavorabile) ale stării sistemului asupra căruia decidentul are autoritate şi de a cărui bună funcţionare răspunde.

Deciziile luate în cazul situaţiilor decizionale forţate au un caracter reactiv şi de multe ori corectiv pentru a rezolva probleme şi stări de lucruri care constituie surse de preocupare sau de nemulţumire şi care sunt create în general de factori şi evenimente independente de iniţiativa şi voinţa decidentului.

Situaţiile decizionale neforţate (sau neprovocate, sau subiective) sunt acelea în care se urmăreşte luarea din timp a măsurilor necesare pentru evitarea unor neplăceri posibile în viitor, sau pentru creşterea prosperităţii, sau mărirea avansului faţă de ceilalţi competitori. Astfel de situaţii decizionale pot fi create şi de schimbarea obiectivelor urmărite de decident. În general, situaţiile decizionale neforţate conduc la deciziile proactive, care constituie soluţiile unor probleme de anticipare, căutare şi exploatare a oportunităţilor.

Procesul decizional este constituit dintr-o serie de activităţi decizionale.

El începe cu conştientizarea unei situaţii decizionale şi culegerea datelor, continuă cu proiectarea alternativelor şi a modelelor, alegerea unei soluţii şi se încheie cu adoptarea unei decizii, lansarea ei spre execuţie şi evaluarea rezultatelor acţiunii.

Metode şi tehnici pentru asistarea deciziilor

În condiţiile evoluţiei mediului decizional, impactul negativ al limitelor şi restricţiilor asupra calităţii deciziilor elaborate şi adoptate numai pe baza judecăţii şi intuiţiei decidentului uman tinde să se amplifice. Pentru depăşirea, sau măcar atenuarea influenţei unora dintre aceste limite, s-a elaborat o serie de metode de asistare a deciziilor. O bună parte dintre acestea sunt transpuse în instrumente informatice. Metodele, tehnicile şi instrumentele pot servi la: ordonarea şi eficientizarea întâlnirilor decizionale, facilitarea comunicării între cei care participă la elaborarea deciziei şi structurarea problemelor decizionale uzând de tehnici bazate pe diagrame de influenţă şi arbori decizionali, analiza on-line a datelor şi extragerea informaţiilor şi cunoştinţelor relevante folosind tehnici de depozitare a datelor (DW - Data Warehousing), prelucrarea analitică on-line (On-Line Analytic Processing - OLAP) şi descoperirea cunoştintelor, evaluarea efectelor aplicării unor posibile alternative decizionale prin analize de tip "What if ?" ("Ce s-ar întampla dacă ?") folosind tehnici de simulare, construirea şi recomandarea alternativei decizionale optime prin tehnici de optimizare multicriterială în condiţiile existenţei unui număr nelimitat de alternative posibile care trebuie apreciate după mai multe criterii de evaluare, recomandarea uneia dintr-un număr finit de alternative – prin tehnici de analiză a valorilor luate de un număr de caracteristici ale alternativelor prin metode de analiză multiatribut a deciziilor (Multiattribute Decision Making - MADM), sugerarea unei alternative decizionale folosind tehnici de inteligenţă artificială ca: sistemele expert, reţelele neurale artificiale: raţionamentul bazat pe cazuri anterioare sau din alte aplicaţii etc.