Specific - Difuz

1. Semnificatia criteriului de diferentiere culturala

Profesorul olandez Fons Trompenaars consideră că diferenţele culturale dintre ţări, naţiuni, regiuni geografice, dar şi dintre organizaţii şi grupuri de persoane din cadrul acestora sunt generate de relaţiile dintre oameni, de concepţia asupra timpului şi de relaţiile omului cu natura. Abordarea acestor trei categorii de elemente în diferite spaţii culturale a condus la sistematizarea a şapte dimensiuni culturale. Relaţiile dintre oameni au generat cinci dimensiuni culturale (individualism/colectivism, universalism/particularism, specific/difuz, neutru/afectiv, statut câştigat/statut atribuit), iar celelalte două dimensiuni culturale sunt atitudinea faţă de timp şi relaţiile omului cu natura.

Această dimensiune culturală este strâns legată de „modul în care ne manifestăm faţă de alţii, de gradul de implicare în viaţa altora, de gradul de formalizare a relaţiilor care se stabilesc între oameni.”

Denumirea celor două laturi ale acestei dimensiuni culturale provine de la tipul de relaţii care caracterizează o anumită cultură., care pot fi mai mult sau mai puţin acceptate de majoritatea componenţilor respectivei structuri.

Aceste tipuri de relaţii au fost identificate pornind de la tipurile de persoane, pe care psihologul germano-american Kurt Lewin le-a caracterizat pe baza modului de împărţire a spaţioului vital al unei persoane în public şi privat, precum şi a accesibilităţii altora în acest spaţiu. Kurt Lewin identifică două tipuri de persoane (tipul U, pentru care cultura SUA este specifică, şi tipul G, pentru care cultura din Germania este specifică).

Aşa cum reiese din figura de mai jos, pentru persoanele de tip U spaţiul public este mult mai mare decât cel privat, ceea ce înseamnă că alte persoane se pot implica mai mult în spaţiul vital al acestora, fără ca să fie prieteni apropiaţi. Spre exemplu, dacă te foloseşti de autoturismul unei persoane de tip U (unui american sau, fiind în vizită la o astfel de persoană, te serveşti din frigiderul gazdei, respectiva persoană nu consideră că ai pătruns în spaţiul ei privat. Spre deosebire de aceasta, o persoană de tip G dispune de un spaţiu privat mult mai mare, de aceea intri foarte uşor în spaţiul privat al acesteia. Spre exemplu, fiind în vizită la un german, nu te poţi comporta ca în cazul descris mai sus, fără ca acest comportament să fie considerat nepoliticos.

Tipul U (american) Tipul G (german)

Pornind de la aceste tipuri de persoane, caracterizate prin comportamente diferite în relaţiile cu alte persoane, pot fi evidenţiate şi particularităţile relaţiilor care se stabilesc între oameni în diferite culturi. Spre exemplu, dacă două persoane de tip U intră în relaţii, cel mai probabil se vor intersecta spaţiile publice ale acestora, întrucât spaţiul privat este mult mai redus aşa cum se poate vedea în prima figură. Fiind foarte clar delimitat spaţiul public de cel privat la persoanele de tip U, relaţiile care se stabilesc între astfel de persoane vor fi şi ele foarte bine stabilite, vor fi „relaţii specifice”. Cultura în care majoritatea persoanelor sunt de tip U, care dezvoltă relaţii specifice, se numeşte „cultură specifică”.

În cazul a două persoane de tip G, la care ponderea spaţiului privat este mai mare, este foarte probabil ca la contactul dintre acestea să se suprapună spaţiile private, aşa cum se poate vedea în cea de-a doua figură.

Deoarece distincţia dintre spaţiul privat şi cel public, în cazul persoanelor de tip G, nu este foarte clar făcută (vezi cercul cu linie întreruptă), este posibil ca ceea ce o persoană consideră că se află în spaţiul privat, cealaltă să considere că este în spaţiul public şi invers. În aceste condiţii relaţiile care se stabilesc între cele două persoane nu vor fi clar definite, vor fi „relaţii difuze”. Cultura în care predomină persoane de tip G, între care se stabilesc relaţii difuze, poartă denumirea de „cultură difuză”.