Stiluri de Conducere

STILURI DE CONDUCERE

Atat in teorie cat si in practica este pe deplin acceptat faptul ca stilul de conducere influenteaza rezultatele activitatii de conducere si eficienta intregii activitati a grupului. In literatura de specialitate exista numeroase abordari ale stilului de conducere, unele punand accentul pe aspectele comportamentale, altele pe structurile de baza ale personalitatii omului. Exista chiar si abordari mai complexe cum ar fi perspectiva dinamica, care reuneste, in definirea stilului de conducere, latura atitudinal-motivationala cat si pe cea comportamentala, considerate situational.

Intr-o acceptiune generala, stilul este felul propriu de a fi, de a se comporta si de a actiona al managerului in procesul conducerii. Stilul de management poate fi definit prin totalitatea particularitatilor caracteristice activitatii managerului, a modalitatilor specifice de a gândi, de a se comporta si actiona, felul în care acesta intervine în activitatea subordonatilor, capacitatea lui de a se adapta la diferitele situatii, utilizând metode si tehnici potrivite.

Cunoasterea si evaluarea stilurilor de conducere este foarte importanta din mai multe considerente:

a).datorita efectelor pe care le au stilurile de conducere asupra mediului psihologic si relational in cadrul unitatilor economice cat si asupra rezultatelor de productie si eficientei intregii activitati;

b).datorita capacitatii de diviziune a stilurilor de conducere, capacitatii de influentare a lucratorilor din unitatea economica. Stilul de conducere se propaga si la alte niveluri ierarhice , mai ales la cele inferioare.

c).stilul managerilor poate influenta orientarea intregii echipe de conducere;

-2-

d).stilul de conducere are atat o relevanta personala cat si una organizationala, adica influenteaza unitatea economica si intregul ei.

In literatura de specialitate se cunosc mai multe clasificari si tipologii ale stilurilor de conducere.

A. Dupa modul de luare a deciziilor este celebra clasificarea facuta de Kurt Lewin in lucrarea “Psichologie dynamique-les relations humaines”in care sunt identificate trei stiluri de conducere: autoritar, democratic si liber.

Stilul autoritar sau autocratic se caracterizeaza prin centralizarea autoritatii, preponderenta deciziilor unipersonale, accentul pe autoritatea formala. Conducatorul determina activitatea grupului, fixeaza sarcinile de munca si metodele de lucru. In cadrul acestui stil, subordonatii nu sunt apreciati pentru spiritul creator, ei trebuind sa fie mereu indrumati, controlati, constransi, aspru criticati fara sa se admita pareri critice ale acestora. Acest stil poate fi eficient pe termen scurt, dar poate genera insatisfactii la nivelul subordonatilor, tensiuni, nemultumiri, frustrari, ostilitate si chiar agresivitate. Este un stil incompatibil cu sistemele moderne, participative, de conducere.

Stilul democrat caracterizeaza managerii care asigura participarea colaboratorilor si a subordonatilor la activitatea de management. Practicand un astfel de mod de exercitare a autoritatii, managerii îsi pot forma o imagine clara asupra activitatii proprii si o evaluare corecta asupra activitatii desfasurata de fiecare subordonat.