Strategii de Afaceri

Introducere

În mod traditional administratia intreprinderilor a fost prea putin preocupata de aspectele strategice ale activitatii sale. În cadrul noii filosofii manageriale obtinerea rezultatelor se plaseaza în centrul atentiei intreprinderilor iar preocuparea pentru stabilirea strategiilor pe termen lung este inevitabila. Dimensiunea strategica analizeaza organizatia în mediul sau, specifica obiective si scopuri distincte, pregateste organizatia sa înfrunte un viitor nesigur (Nutt si Backoff, 1992).

Institutiile si managerii sunt chemati sa îsi asume formularea de strategii, obiective si prioritati ca parte integranta a activitatii manageriale. Managementul strategic priveste managerii situati în posturi de raspundere, manageri ce nu trebuie doar sa îndeplineasca mecanic munca de zi cu zi ci sa se raporteze la obiectivele generale ale organizatiei. El este însa, în principal, direct legat de managerii aflati la nivele superioare, acolo unde se elaboreaza deciziile de ordin strategic.

Putem considera ca managementul strategic desemneaza acea componenta a activitatii unui manager care consta în a largi orizontul imediat pentru a “gândi în perspectiva” actiunea entitatii pe care o conduce. El contine doua aspecte majore:

- definirea obiectivelor, a strategiei, a structurii si principiilor de functionare a acestei entitati;

- masurarea impactului, în spatiu si timp, a unei masuri importante ce este luata.

Un punct de plecare foarte bun în întelegerea demersului strategic este oferit de definitia data de Chandler (1989): Strategia este determinarea scopurilor si obiectivelor organizatiei pe termen lung, adoptarea politicilor determinate si alocarea resurselor pentru atingerea acestor scopuri.

Aceasta definitie indica, practic, problemele majore la care trebuie sa raspunda procesul strategic:

- încotro se doreste sa se avanseze?

- prin ce parametri se pot traduce scopurile organizatiei?

- ce politici particulare vor implica aceste scopuri?

- ce mijloace umane si financiare vor trebui angajate?

Conceptul managementului strategic

Managementul strategic este atractiv datorita accentului pe care îl pune pe stabilirea scopurilor, pe identificarea atuurilor si slabiciunilor, pe importanta oportunitatilor si amenintarilor externe din perspectiva desfasurarii optime a fortelor pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Bryson (1995) a identificat nivele si abordari diferite în cadrul conceptului general de strategie manageriala:

- sistemele de planificare strategica propun metode pentru formularea si implementarea deciziilor strategice si pentru alocarea resurselor necesare fundamentarii acestora la toate nivelele organizatiei. Analiza si planificarea strategica reprezinta un demers larg raspândit în cazul firmelor private, vizând asistarea conducerii în realizarea misiunii sale de coordonare strategica a organizatiei. Strategia poate fi definita în acest context ca “o alegere de criterii de decizie numite strategice pentru ca ele vizeaza sa orienteze de o maniera determinanta si pe termen lung activitatile si structurile organizatiei” (Tabatoni, 1975).

Conceptul de planificare strategica apare ca fiind indisociabil de notiunile de marja de manevra si forte concurentiale. Existenta unei marje de manevra exploatabile de catre manageri reprezinta o conditie prealabila a demersului strategic; nu putem vorbi de o adevarata strategie în cazul unei organizatii în care perimetrul de activitate este cu totul limitat sau în care “produsele” sunt definite de lege. De asemenea se considera, în general, ca o organizatie trebuie sa procedeze la punerea în practica a unor strategii pentru a obtine cât mai multe avantaje dintr-un mediu marcat de prezenta fortelor concurentiale ce risca sa îi puna în discutie supravietuirea. Astfel definit demersul strategic poate parea, în cazul sectorului , prea putin pertinent, având în vedere absenta, teoretica, a marjelor de manevra strategica si caracterul ilegitim al concurentei.

Marja de manevra a intreirinderilor e în materie de afectare a resurselor este restrânsa semnificativ de dispozitiile statutare; daca o organizatie intreprinderilor intentioneaza sa îsi diversifice activitatea exista o posibilitate crescuta a aparitiei unor aprecieri negative din partea corpurilor de control sau inspectie.

Concurenta poate viza, în cazul intreirinderilor e, doua aspecte: concurenta vis-à-vis de o alta organizatie intreprinderilor; concurenta vis-à-vis de o firma privata.

- managementul participantilor analizeaza modul în care participantii cheie evalueaza organizatia si formuleaza strategii de tratare a tuturor participantilor (participantii includ indivizi sau grupuri care prezinta un interes major pentru organizatie - sindicate, clienti, furnizori, etc).