Strategii de Diversificare

Strategia indică modul cum acţionează organizaţia pentru a-şi atinge scopul. Ea reprezintă un set de reguli cu care se dezvoltă obiectivele ce decurg din scop.

Trăsăturile definitorii ale unei strategii sunt:

- Strategia are în vedere realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune şi obiective;

- Strategia vizează perioadele viitoare din viaţa firmei, cel mai adesea 3-5 ani;

- Sfera de cuprindere a strategiei este organizaţia în ansamblul său;

- Strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizaţiei şi mediului, în care îşi desfăşoară activitatea;

- Prin strategie se are în vedere formarea unui comportament competitiv pentru organizaţie pe termen lung, ţinând cont de cultura firmei şi evoluţia acesteia.

Strategiile sunt formulate şi implementate la diverse niveluri ale managementului unei firme. Din acest punct de vedere, putem avea strategii generale (corporative), strategii concurenţiale (de afaceri) şi strategii funcţionale.

Ce este diversificarea?

Diversificarea - valorificarea de către firmă a diverselor sfere tehnologice de activitate, inclusiv a celor nelegate între ele.

Diversificarea este tema primului savant ruso-american Ansoff (HI Ansoff). El în 1957 în “ Harvard Business Review “a publicat" Strategia de diversificare ", a subliniat în articol ce este diversificarea", cu produse noi pentru pieţe noi. Pentru prima dată el a propus diversificarea în termini cantitativi, însă nu cu un număr exact de tipuri de produse.

Penrose (ET Penrose, 1959) spune că diversificarea este esenţială pentru întreprinderile deja existente, să-ţi extindă activitatea prin crearea de produse noi care să fie total diferite de cele deja existente pe piaţă.

Karl-Heinz Walter (RPRumelt, 1974) a subliniat că strategia de diversificare este diversificarea limitată printr-o combinaţie de putere, aptitudini sau obiective. Esenţa de diversificare este extinderea în noi domenii.

Tendinţa multor antreprenori este să diversifice cît pot de mult şi să-şi transforme cu rapiditate afacerile în conglomerate vînzarea cu amănuntul, imobiliare, financiare,de producţie. Piaţa emergentă pare să fie mediul propice acestei strategii de diversificare. Dar pentru cît timp-

În recentul studiu lansat„Intoarcerea diversificării“, consultanţii Roland Berger semnalează că modelele de succes de azi sunt urmarea revenirii „la modă“ a celei mai riscante strategii de marketing care provoacă creşterea afacerii. Corporaţii mondiale precum Google, Tata Group, Inditex, Saint-Gobain, General Electric sunt exemple pentru ceea ce consultanţii citaţi numesc „long view, not tunnel vision“ (o viziune pe termen lung, nu de tip „tunel”).

În lumea finansiştilor, diversificarea înseamnă să-ţi împrăştii investiţiile pentru ca să eviţi pierderile masive. În marketing, diversificarea urmăreşte să obţină creşterea profitabilităţii prin lansarea de produse noi şi prin abordarea simultană a unor noi pieţe.

Diversificarea este cea mai riscantă, dar şi cea mai promiţătoare strategie dintre cele patru pe care rusul Igor Ansoff (matematician si expert în marketing) le-a trecut în matricea care-i poartă numele. A intra într-o piaţă necunoscută cu un produs nefamiliar înseamnă o nevoie de abilităţi, capabilităţi şi tehnici noi. Dar mulţi antreprenori care implementează această strategie pier.

Tabel 1. Matricea vectorială a dezvoltării (Ansoff)

Prezent (actual) Nou

Prezentul (actual) Pătrundere pe piaţă Dezvoltarea produsului

Nou Dezvoltarea pieţii Diversificare

Primul val al diversificării a fost în anii ’60-’70. Multe companii au diversificat, dar au pierdut repede controlul operaţiunilor noi, pentru că şi-au împărţit resursele limitate în prea multe direcţii. Pe masură ce le-au crescut costurile, creditele de finanţare a diversificării au devenit împovărătoare, iar performanţa conglomeratelor abia născute a scăzut.