Strategii manageriale - Agilitate organizațională factori de eșec ai companiilor

STRATEGII MANAGERIALE

Managementul strategic este disciplina care se ocupă de gestionarea strategiei. O astfel de definiție la limita simplismului n-ar fi relevantă decât în contextul unei definiri a ceea ce înseamnă strategia. Strategia este un set integrat de opțiuni care poziționează organizația, într-un anumit domeniu, pentru a obține rezultate superioare pe termen lung.

Conceptul de management strategic a apărut în vocabularul managementului, în 1973, în cadrul primei conferințe asupra managementului strategic organizată de I. Ansoff (SUA) la Universitatea Vanderbilt. Esența modelului de management strategic al lui I. Ansoff constă în conceperea unui plan strategic care să conțină strategia globală a organizației, defalcată pe strategii administrative, financiare, strategia bazată pe piețe/produse, strategii exprimate sub forma unor obiective, realizând astfel o legătură strânsă între strategie și producție. Conform Business Dictionary, ”managementul strategic implică analiza sistematică a factorilor asociați cu clienții și concurenții (mediul extern) și organizația însăși (mediul intern) pentru a asigura baza pentru susținerea unor practici de management optim.” Una dintre principalele neînțelegeri cu privire la strategie o reprezintă diferențierea între concepte (cărămizi constitutive) și procese (fluxuri de activități) care privesc strategia.

Considerând strategia un concept fundamental, procesul care-l gestionează este “Managementul Strategic”, care este format, la rândul lui, din două sub-procese:

- Formularea Strategiei (numită uneori și dezvoltarea strategiei);

- Execuția Strategiei (numită uneori și implementarea strategiei), care include planificarea strategică și execuția planului strategic.

Managementul Strategic vizează gestionarea unui ansamblu de procese destinate modificării deliberate a activităților operaționale, derulate în baza unui ciclu periodic de tip PDCA (Plan, Do, Check, Act), adică Planifică, Execută, Verifică, Adaptează. Aceste procese includ, în principal:

- Identificarea Orizontului Strategic

- Definirea Scenariilor Strategice

- Definirea Obiectivelor Globale

Alegerea opțiunilor strategice pe cele două dimensiuni ale strategiei:

- Piețe targetate și nevoile specifice ale acestora (”where to play”);

- Soluții pentru adresarea nevoilor specifice (”how to win”);

- Definirea indicatorilor de rezultat;

- Definirea arborelui țintelor;

- Revizuirea periodică (de obicei, trimestrială) a componentelor strategiei (a modelului strategic).

Adaptarea strategiei în cazul în care ipoteze privind factori din mediul extern al organizației sunt invalidate, ducând fie la scurtarea ciclului de execuție a strategiei, fie la trecerea în alt scenariu strategic.

Fig. 1. Matricea strategiilor generice.

Pentru managementul portofoliului și precizarea alternativelor strategice de urmat de unitățile organizaționale s-au elaborat diferite instrumente și tehnici de analiză, dintre care se pot menționa:

o Matricea Ansoff;

o Modelul Delta;

o Matricea BCG;

o Analiza Swot;

o Modelul celor cinci forțe al lui Porter;

o Modelul curbei consolidării, descrie etapele de evoluție a unei industrii, prin prisma caracteristicilor competitorilor din industria respectivă. Este utilizată în definirea strategiei unei organizații. A fost elaborată de firma A.T. Kearney, în anul 2000.