Stresul și Cariera Profesională

Mihai Golu în Dictionar de Psihologie Sociala, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1981, defineste stresul psihic ca: ... o stare de tensiune, încordare si discomfort determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrare sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii) de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme.

Stresul si oboseala profesionala, numite si bolile secolului, sunt cele mai grave disfunctionalitati care apar în munca de birou. Din aceasta cauza a apărut necesitatea organizarii ergonomice a muncii în birouri.

Reactia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp îndelungat unor conditii de tensiune psihica, mai ales atunci cand este atinsa imaginea sa, situatia maritala, profesionala sau materiala. De obicei individul îsi revine când situatia stresanta a fost înlăturata, desi uneori pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută fata de anumiţi factori de stres.

Reactiile la stres sunt consecinte comportamentale, psihologice si fiziologice ale stresului. Unele dintre aceste reactii sunt raspunsuri pasive ( adica individul are un control direct scazut asupra lor – ex tensiunea arteriala), in timp ce altele reprezinta incercari de a face fata situatiei, evenimentului si sunt directionate fie spre infruntarea directa cu factorul stresor, fie spre reducerea anxietatii generate de acesta.

Reactiile pe care le pot avea oamenii supusi stresului profesional sunt variate :

- Reactii comportamentale – care sunt o serie de activitati la care recurgem

in incercarea de a face fata stresului si includ: rezolvarea problemei, retragerea si implicarea in comportamente de risc. Rezolvarea problemei are ca scop eliminarea, desfiintarea factorului de stres sau reducerea intensitatii lui.

Cele mai nesatisfacatoare reactii comportamentale la stres sunt fumatul, abuzul de alcool, utilizarea drogurilor, adica implicarea in comportamente de risc. Toate aceste activitati sunt insa incapabile sa rezolve situatia de stres si in plus angajatii vor fi mai putin pregatiti fizic si psihic sa-si faca munca.

- Reactii psihologice – cele mai cunoscute sunt mecanismele de aparare, adica

eforturi psihologice de reducere a anxietatii asociate cu stresul. Aceste mecanisme sunt evidentiate de vorbele si actiunile persoanei.

 Rationalizarea - inseamna sa atribuim motive acceptate social actiunilor

unei persoane. De exemplu, un angajat care nu-si prea face treaba spune ca si-ar indeplini sarcinile de serviciu daca seful nu l-ar incarca suplimentar, mereu cu alte responsabilitati.

 Proiectia - se refera la atribuirea propriilor idei, caracteristici indezirabile

altor persoane astfel incat sa para mai putin negative. Un negociator care primeste mita oferita de partenerul de negociere poate argumenta ca acela este corupt.

 Reprimarea - adica prevenirea constientizarii ideilor amenintatoare,

“impingerea” in inconstient a unei idei, amintiri neplacute. Un muncitor stresat de munca sa pe baza de norma poate uita sa puna ceasul sa sune si astfel se trezeste prea tarziu pantru a mai merge la serviciu.

 Compensarea - randamentul scazut intr-o anumita activitate este

compensate prin incercarea de a obtine rezultate mai bune in alte activitati. Un manager care nu reuseste sa fie un negociator bun poate decide sa se ocupe de partea reorganizare, restructurare a unui departament.

Toate aceste mecanisme se dovedesc a fi reactii utile daca sunt folosite ocazional intrucat ele determina o reducere temporara a anxietatii . Dar utilizarea lor ca reactie cronica la stres este ineficienta pentru ca ele nu schimba caracterul obiectiv al factorilor de stres, adica problema ramane nerezolvata. In aceste conditii stresul se accentueaza, apararea fiind ineficienta.

- Reactii fiziologice – multe reactii fiziologice la stres se leaga de sistemul

cardiovascular. Exista studii care sustin ca stresul generat de munca se asociaza cu hipertensiune, accelerarea pulsului, colesterol, batai neregulate ale inimii etc. Dar stresul este asociat si cu boli respiratorii, cu infectii bacteriene etc.

Stresul este deci raspunsul nespecific al organismului la solicitarile externe fiind definit ca un dezechilibru perceput subiectiv dintre cerintele impuse de mediul extern si intern si capacitatea personala de raspuns.

Un element esential al vietii este interactiunea dintre organism si mediul ce impune o continua adaptare a organismului atat pe linie filogenetica cat si cea ontogenetica.

1. Ce este stresul profesional?

Stresul profesional este definit ca un fenomen pluricauzal si multidimensional reflectat in raspunsurile psihofiziologice ale individului, intr-o anumita situatie de munca, manifestat prin dezechilibrul dintre solicitarile impuse de munca si capacitatea obiectiva sau doar subiectiva a omului de a face fata.

Stresul profesional este unul dintre cele mai serioase amenintari ale vietii moderne. El denota stresul generat de situatia de munca: muncile de mare raspundere, cu risc inalt, activitate care suprasolicita sau subsolicita disponibilitatile individului.