Stresul și impactul acestuia asupra organizației

Stresul si impactul acestuia asupra organizatiei

Interesul fata de starea individului la locul de munca si relatia cu performantele sale profesionale au generat o serie de cercetari în domeniul resurselor umane.

Din aceasta categorie fac parte si cercetarile efectuate de catre Hans Seyle si colaboratorii sai. Acestia au putut constata, în urma cercetarilor efectuate, ca 5 persoane din 6 se simt supuse unor tensiuni la locul de munca, tensiuni ce sunt suficient de intense pentru a fi resimtite negativ atât de cei în cauza, cât si de organizatie. De asemenea, s-a putut constata faptul ca 88% dintre subiectii cercetarii reclama presiunile exercitate descendent (de catre conducere), iar restul de 12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.

Ipoteza de la care au pornit în efectuarea studiului Hans Seyle si colaboratorii sai, ipoteza confirmata de altfel ulterior de numeroase cercetari, a fost aceea ca în cadrul organizatiilor se poate vorbi de un stres specific, stresul organizational.

Stresul organizational poate fi definit ca fiind:

- “Raspunsuri fizice si emotionale, vatamatoare, ce apar atunci când solicitarile locului de munca nu corespund capacitatilor, resurselor, trebuintelor persoanei, putând conduce la deteriorarea sau chiar vatamarea starii de sanatate.”

- “O reactie emotionala, cognitiva, comportamentala si fiziologica la aspectele agresive si nocive ale specificului muncii, mediului de munca si a climatului organizational; este o stare caracterizata de nivele ridicate de distres si adesea prin sentimentul de neputinta în solutionarea sarcinilor.”

- “Stresul reprezinta reactia individului expus la o presiune excesiva sau la alte tipuri de solicitari ale mediului sau.”

Organizatia trebuie privita ca un sistem deschis, dinamic, ce se caracterizeaza printr-un proces continuu de intrare, transformare si iesire. Intrarile sunt concretizate prin: resursele umane, materiale, energetice si financiare cu ajutorul carora organizatia furnizeaza produse sau servicii care influenteaza comportamentul membrilor sai, ce duc la bun sfârsit sarcinile specifice ale societatii.

Cu alte cuvinte, organizatiile implica oameni, iar în final depind de efortul oamenilor.

Esenta fiecarei organizatii o reprezinta efortul resurselor umane, iar eficienta si eficacitatea acesteia sunt influentate, în mare masura, de comportamentul membrilor organizatiei.

Organizatiile sunt implicate în viata noastra de zi cu zi, reprezentând locul în care consumam cea mai mare parte a timpului.

Comportamentul fiecarui membru al organizatiei este influentat de o serie de factori, cum ar fi:

a) tipul organizatiei din care face parte si normele sale generale;

b) relatiile sale cu ceilalti membrii ai colectivului, relatii ce pot fi formale sau informale;

c) relatiile sale cu alte persoane din afara organizatiei (familie, prieteni).

Comportamentul fiecarui membru al organizatiei este influentat de comportamentul colegilor sai de munca, dar totodata comportamentul acestei persoane poate influenta, la rândul sau, conduita celorlalti colegi.

Organizatia se mentine, functioneaza si se dezvolta numai în masura în care persoanele care o compun sunt motivate în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le sunt alocate.

În fata acestor presiuni, persoana respectiva poate alege daca sa se conformeze sau nu. În final, la nivelul persoanei în cauza, aceste presiuni dau nastere unor forte psihice motivationale sau de rezistenta. În majoritatea cazurilor, persoana care se confrunta cu conflictul de rol se afla la mijloc.

Situatiile conflictuale pot capata forme diferite. Un exemplu în acest sens îl poate constitui cazul în care diferiti sefi emit dispozitii contradictorii. Alteori conflictul poate apare între solicitarile impuse rolului din cadrul organizatiei si cele determinate de situatia individului ca membru al familiei sau de influentele prietenilor. O alta situatie poate fi reprezentata de conflictul generat de supraîncarcarea cu sarcini. În acest caz persoana este incapabila sa reactioneze si sa ierarhizeze sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca si cele pe care trebuie sa le amâne. Persoana nu refuza sarcinile ce îi sunt impuse din dorinta sau din teama de a nu fi etichetat ca fiind incapabil, iar în final se dovedeste ca nu poate realiza toate aceste sarcini din cauza varietatii lor si a tipului limitat pe care îl are la dispozitie.