Structuri Organizatorice de Management

TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE DE MANAGEMENT

Aplicarea principiilor de organizare a conducerii întreprinderii la conditiile specifice destul de diferite ale acestora, determina existenta unui numar însemnat de structuri cu trasaturi individuale. Din punct de vedere teoretic, exista câteva sisteme de clasificare pe tipuri a structurii organizatorice de management a întreprinderii. Cel mai utilizat este cel dupa modul de subordonare, distingându-se urmatoarele tipuri de structuri: structura ierarhica, structura functionala si structura ierarhic-functionala.

Structura ierarhic-liniara

Acest tip de structura care absolutizeaza principiul unitatii de decizie si actiune, se caracterizeaza prin aceea ca printr-un sistem de delegari de autoritate, conducatorii de compartimente de la centrul întreprinderii, pot sa dea dispozitii pe linie ierarhica unor conducatori ai acelorasi compartimente functionale existente în subunitatile întreprinderii.

Ca atare, la orice nivel ierarhic, un subordonat primeste dispozitii de la un singur conducator, în fata caruia raspunde pentru întreaga activitate

A

B1 B2

B11 B12 B13 B21 B22

B121 B122

Structura ierarhic-liniara

Întrucât acest tip de structura are elemente organizationale simple si reduse ea poate fi înteleasa si aplicata usor în procesul conducerii. Întotdeauna în vârful unei astfel de piramide se afla conducatorul colectiv si cel individual care exercita conducerea operativa, iar la baza ei se gasesc executantii. Potrivit acestui tip de structura, un conducator îsi coordoneaza subordonatii din toate punctele de vedere.

Avantajele unei structuri liniare sunt urmatoarele:

- sistemele de comunicatii, având canale de legatura relativ scurte, sunt rapide în sens descendent si ascendent, actionând cu eficienta mare;

- prin numarul redus de membri (sunt excluse cazurile de delegare a autoritatii), autoritatea si raspunderile sunt bine definite;

- nu apare necesitatea solicitarii specialistilor în stabilirea schemelor organizatorice, acestea fiind destul de simple;

- posibilitatea elaborarii operative a celor mai corespunzatoare decizii, cultivând si promovând spiritul de sinteza, acesta constituind o buna scoala de formare a cadrelor de conducere;

- sunt excluse contradictiile.

În acest sistem de organizare structurala fiecare sef este obligat prin raspunderile sale sa cunoasca, sa coreleze si sa optimizeze toate activitatile cerute în realizarea unui obiectiv. O întreprindere organizata liniar reprezinta o alianta de unitati de productie unde, de fapt, fiecare sef este conducatorul unitatii. Pentru aceste motive structura ierarhica constituie o schema de baza a multor variante îmbunatatite, preferabile, mai ales la organizarea subunitatilor componente ale întreprinderii. Cu cât însa întreprinderea este mai mare, cu o productie mai eterogena, aplicarea unei structuri ierarhice prezinta unele dezavantaje cum sunt:

- o circulatie greoaie a informatiilor pe plan orizontal, întrucât legaturile între compartimente situate la acelasi nivel ierarhic nu se pot realiza decât prin intermediul sefului ierarhic superior;

- nu se permite atragerea personalului în activitatile specializate, fundamentale, seful trebuind sa aiba o pregatire multilaterala;

- favorizeaza aparitia inertiei legata de adaptarea la o situatie noua.