Studiu cumparativ România-Canada în ceea ce privește agroturismul

I. INTRODUCERE

Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o localitate rurală nepoluată, așezată intr-o zonă pitorească, finalizată prin șederea a cel puțin 24 ore și prin consumul de produse alimentare si nealimentare specifice, completată cu coabitarea si integrarea in societatea rurală privită în toată complexitatea sa. Această formă de turism cuprinde două mari componente: activitatea turistică propriu-zisă, concretizată în cazare, servicii de masă, agrement (călătorie, pescuit, echitație), alte servicii curente, iar pe de altă parte, activitatea economică, (agricolă) prestată de proprietarul fermei (pensiunii) agroturistice gazda, concretizată în producerea și prelucrarea primară a produselor agroalimentare în gospodărie și comercializarea lor direct la turiști sau prin alte rețele comerciale.

Agroturismul joacă, fără îndoială, un rol important in metamorfoza de ansamblu a spațiului rural, cu deosebire a satelor si a orașelor mici cu grad sporit de ruralitate si un potențial turistic valoros.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile și fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale si de valorile cultural - istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente in mediul sătesc.

Conceptul de agroturism se circumscrie la nivelul gospodăriei, a fermei sau a exploatației agricole constînd în organizarea activităților de primire a turiștilor și a tuturor serviciilor turistice la nivelul unității agricole. Din această cauză, în mod frecvent agroturismul este considerat ca o activitate complementară agricolă, integrată în mod organic în economia exploatației agricole.

Agroturismul este plasat spațial în mediul rural, motiv pentru care se integrează în întregime în turismul rural. Ca atare conceptul de turism rural are o sferă de cuprindere mai largă decât cea de agroturism, a cărei sferă este mai restrânsă.

Atât turismul rural cât și agroturismul urmăresc o formă de turism fundamental bazat pe turismul clasic, comercial. Turistul care vine în mediul rural (localitate, exploatație agricolă) intra în mod direct în contact cu această lume, cu valorile ei materiale, culturale, naturale, economice, sociale etc. Turismul rural și agroturismul nu reprezintă numai o alternativă turistică, ci și un factor esențial de dezvoltare economică a mediului rural în ansamblu și al exploatațiilor agricole în special.

Activitățile de turism rural si agroturism se împletesc, se completează și se susțin reciproc, constituind un domeniu cu o organizare specifică. Această organizare ține seama atât de specificitatea geografică, economică, socială, etc., dar și de specificitatea produselor sale și de rolul pe care trebuie sa-l joace în dezvoltarea mediului rural.

Aceste noi forme de turism (turismul rural și agroturismul) nu pot înlocui turismul de masă, ci ele trebuie să se dezvolte paralel, ca forme alternative ale acestora, fiind activități complementare turismului de masă, prin care se valorifică un număr sporit de atracții.

Agroturismul este reprezentat de o îmbinare a activităților agricole cu serviciile turistice din interiorul exploatației agricole, fiind considerat o soluție complementară, de sprijinire directă a dezvoltării agriculturii, cu efecte pozitive atât de natură economică, cât și socială. Agroturismul prezintă unele trăsături care îl diferențiază de turismul tradițional.

Din cele prezentate rezultă că agroturismul poate fi numai o componentă a turismului rural, dar cu cele mai mici implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și a comunității, în general și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.

Agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic. Se poate arăta că agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard și anume:

- consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt: calitatea pensiunii și serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice;

- oferta turistică este autentică, diferențiată, multipla în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii satului;

- este o activitate economică complementara exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;

- oferă populației cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe sau weekend-uri in peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative si cu o ospitalitate specifică;

- nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură si supra-structură turistică sau pentru alte dotări de profil;

- se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din stațiunile balneare sau montane;

- nu este compatibil cu turismul de masă.