Studiu de Caz-Credite de Consum

Studiul de fata s-a bazat, în principal, pe studierea paginilor de internet ale bancilor. Bancile prezentate au fost cele incluse în pagina de internet a Bancii Nationale a României, ca entitate care supravegheaza si reglementeaza functionarea bancilor comerciale. Din aceasta lista au fost ignorate bancile care nu lucreaza cu persoanele fizice sau care nu ofera credit de consum. De asemenea, nu au fost studiate ofertele de credite imobiliare sau ipotecare, întrucât ele constituie o categorie aparte a crediului, care nu face parte din legislatia referitoare la creditul de consum uzual.

A fost analizata oferta urmatoarelor banci:

1. ABN Amro

2. Alpha Bank

3. BancPost

4. Banca Comerciala Româna

5. Banca Româna de Dezvoltare

6. Raiffeisen

7. Casa de Economii si Consemnatiuni

8. Banca Tiriac

9. Banca Comericala Carpatica

10. Finansbank

11. Banca Transilvania

12. Romanian International Bank

13. ING Bank

14. Banca Româneasca

15. Volksbank

16. Romexterra

17. Unicredit

18. Piraeus Bank

19. OTP Bank

20. Citibank România

21. Daewoo Bank

22. Egnatia Bank

23. Eurom Bank

24. HVB

25. Libra

26. SanPaolo IMI Bank

Nu au fost luate în studiu institutiile financiare nebancare, care sunt companii comerciale, si nu bancare, dar oferind si ele credit pentru consum (de exemplu „Credisson”). Ele au fost ignorate pentru ca situatia lor este în prezent în disputa, autoritatile urmând sa elaboreze o serie de reglementari privind obligatiile acestor firme astfel ca sa se elimine ceea ce Asociatia Bancilor sustine ca este „concurenta neloiala”, referindu-se mai ales la situatiile de „credit doar cu buletinul”. Exista informatii precum ca proiectul de reglementare prevede chiar ca aceste companii sa nu mai acorde credit pentru „populatie”, adica pentru consumatori.

Aceste institutii financiare nebancare duc o politica de publicitate agresiva, în care cel mai des se întâlneste promisiunea „credit doar cu buletinul”. Recent, magazinele Altex si Flanco au lansat sistemul de a oferi „perioade de gratie”, adica în primele luni din termenul de creditare nu se platesc rate. Dar orice avantaj are un pret, în acest caz dobânda ajunge uneori chiar sa dubleze pretul (de exemplu, la cumpararea unui bun de uz casnic, se percepe o dobânda anuala efectiva – detalii despre ea mai jos – de 32,59%, care va duce la dublarea pretului într-un termen de 4 ani).

Înainte de a trece la prezentarea detaliata a concluziilor, este potrivit sa oferim o serie de explicatii privind unele abordari generale ale creditului de consum. Câstigul cel mai rapid, în aceasta situatie când se cumpara astfel de bunuri în rate, este obtinut de magazine; bancile câstiga si ele, si înca frumos, dar într-un interval mult mai lung. Cu toate acestea, masurile de limitare a creditarii vizeaza în primul rând consumatorul final, caruia i se impun o serie de conditii restrictive.

Ne referim la politica dusa de Banca Nationala în acest domeniu, o politica urmarind reducerea nivelului de credite contractate de consumatorii persoane fizice; aceasta politica se concretizeaza, printre altele, în obligatia impusa bancilor de a nu accepta solicitari de creditare din partea persoanelor care, pentru a plati rata lunara, trebuie sa renunte la mai mult de 30% din veniturile lor.

Motivul acestei atitudini a BNR de limitare a creditului „neguvernamental” (adica cel care nu este contractat de autoritatile guvernamentale, precum Ministerul Finantelor) consta în faptul ca se importa prea mult, în comparatie cu exporturile. Iar aceste importuri sunt puse pe seama aparatelor electronice, a bunurilor casnice de folosinta îndelungata. Este o realitate faptul ca se cumpara în rate astfel de echipamente din import, dar problema nu trebuie pusa în seama consumatorilor, ci în seama producatorilor interni; daca fabricile românesti de televizoare, frigidere si alte asemenea aparate nu au reusit sa realizeze produse de calitatea ceruta de consumatori, este o solutie gresita, dar comoda, de a penaliza discernamântul consumatorilor. Pe de alta parte, ponderea detinuta în totalul importurilor de astfel de produse electrocasnice este cu mult mai mica decât importurile echipamentelor industriale.