Studiu de Caz privind Stabilirea Genezei și Dinamicii Producerii unui Caz Real de Accident Colectiv datorat Prăbușirii unui Elicopter Ucrainean în Marea Neagră

INTRODUCERE

Zborul deasupra mării este unul extrem de dificil, din cauza mediului în care se operează. Există mulţi factori care fac ca zborul unui elicopter în mediul marin să devină aproape imposibil, de aceea trebuie ţinut cont de limitările impuse. Acest tip de zbor se încadrează cu uşurinţă la categoria de activităţi cu grad de risc ridicat şi foarte ridicat, activitate în care orice eroare poate genera un întreg lanţ de erori, care poate duce inevitabil la o catastrofă.

Gradul de risc cel mai ridicat, în cadrul zborului deasupra mării şi-l asumă, fără doar şi poate, echipajul elicopterului care execută zbor deasupra mării, echipajul minim admis fiind format din pilot, copilot şi mecanic de bord, aceştia constituind personalul aeronavigant din cadrul grupului ce încadrează aceste trei funcţii în cadrul echipajului şi în plus un număr de pasageri, funcţie de destinaţia şi capacităţile aeronavei.

Dintre toate operaţiunile cu un grad ridicat de risc, apuntarea elicopterului pe nave este extrem de periculoasă, din cauza spaţiului restrâns de manevră în caz de urgenţă şi a operării într-un mediu ostil, ca în fig.1.

Pentru o mai buna explicitare a aspectelor asociate materializării riscurilor în cazul activităţilor derulate în industria navală în general, în cele ce urmează vom analiza geneza şi dinamica unui caz real de accident colectiv de muncă care s-a produs în cadrul domeniului aviatic naval, mai exact prăbuşirea unui elicopter ucrainean ce executa operaţiuni navale în Marea Neagră.

Fig.1

GENEZA ŞI DINAMICA PRODUCERII ACCIDENTULUI COLECTIV

A. Descrierea accidentului. Joi, 27 martie 2008, in jurul orei 11.30, un elicopter ucrainean s-a prăbuşit , în sudul Ucrainei, pe malul Mării Negre, pe o insula din Delta Dunării. Elicopterul transporta trei membri ai echipajului (personal încadrat în serviciul de grăniceri), potrivit Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă.

Aparatul de zbor prăbuşit era un elicopter rusesc Mi-8, care poate transporta până la 28 de pasageri pe distanţa de 500 de kilometri. Echipajul urma să execute o misiune de patrulare, de cercetare a zonei de responsabilitate. Elicopterul decolase din portul Odessa şi se îndrepta către Insula Şerpilor, situata in apropiere de apele teritoriale române.

Dintre cele 3 persoane de la bordul elicopterului Mi8, al grănicerilor, "unul a murit, iar cadavrul lui a fost găsit", acesta fiind pilotul comandant, a declarat un purtător de cuvânt al comitetului, Serghei Astahov; "celelalte două persoane sunt internate in stare gravă", a adăugat el, prezentând multiple traumatisme, arsuri şi vătămări craneo-cerebrale grave, care au condus la spitalizare pe termen lung, mecanicul de bord, care se afla în zona cargo în momentul impactului, având şanse minime de supravieţuire.

Ministrul nu a comentat nimic despre cauzele prăbuşirii elicopterului, insă o avertizare de furtună era prevăzută in regiune pentru ziua de joi. Echipajul s-a informat din punct de vedere meteorologic, însă pilotul comandant nu a ţinut cont de previziunile înscrise în buletinul emis de ofiţerul meteorolog aflat în tura operativă în ziua accidentului. La momentul producerii accidentului, în partea de NV a Mării Negre s-a constatat existenţa unor nuclee şi a unor formaţiuni noroase cu dezvoltare verticală, din clasa norilor cumulonimbus, extrem de periculoşi în activitatea de zbor.

După ce s-au obţinut toate informaţiile privind modul în care s-a produs accidentul, se procedează la delimitarea şi fixarea lanţurilor cauzelor, în succesiunea "din aval spre amonte".

Deoarece înregistrarea şi evidenţa accidentului de muncă se realizează pentru fiecare accidentat în parte, vom analiza cazul pilotului comandant, principalul răspunzător.

B. Analiza cauzelor care au condus la accidentarea mortală a pilotului. Pornind de la faptul că evenimentul final - leziunea - este decesul victimei, se pune întrebarea "cum a avut loc?", ajungându-se astfel la cauzele finale: pilotul a decedat în urma impactului aparatului cu suprafaţa mării din cauza pierderii referinţei din cauza plafonului de nori la înălţime mică. Ultima secvenţă a accidentului este deci următoarea, fig.2. :

Fig.2.

In consecinţă, există două lanţuri de producere a accidentului, din care unul ar fi condus la prezenţa victimei la locul accidentului, iar cel de al doilea, condiţiile meteo nefavorabile care au dus la producerea accidentului. Cauza finală, "prezenţa pilotului" este proprie executantului; cealaltă cauză finală este proprie mediului de muncă.