Suspendarea Contractului Individual de Munca

De esenta contractului de munca sunt prestatiile successive, care se realizeaza in timp. Pe perioada cat acest contract este in fiinta, pot interveni insa anumite situatii care sa impiedice realizarea obligatiilor reciproce ale partilor.Institutia suspendarii se rasfrange asupra unei prestatii care se desfasoara intr-un interval de timp.In masura in care neexecutarea obligatiilor contractual constitue rezultatul unor cause trecatoare, obligatiile putand fi totusi executate ulterior, contractual de munca poate si trebuie salvat. Este ceea ce se realizeaza prin intermediul institutiei suspendarii contractului individual de munca.

Suspendarea contractului de munca este in realitate o suspendare a principalelor sale efecte, prestarea muncii si plata acesteia, ce se manifesta printr-o incetare temporara a traducerii lor in viata.

Asadar, contractual de munca nu inceteaza, are loc numai o suspendare a produceii efectelor sale, spre deosebire de desfacerea contractului de munca care face sa inceteze definitivtoate efectele acestui contract.

Principalele efecte ale suspendarii contractului individual de munca sunt urmatoarele: persoana incadrata primeste in locul salariului o indemnizatie sau o despagubire ( de exemplu cand se dispune anularea desfacerii contractului de munca si reintegrarea sa in functie); majoritatea cazurilor de suspendare antreneaza beneficiul vechimii in munca; suspendarea contractului de munca determina si reprogramarea concediului de odihna; pe durata suspendarii, pe postul respectiv poate fi incadrata o alta persoana, dar numai prin contract de munca pe durata determinata; pe durata suspendarii, anumite cauze constitue obstacole legale pentru desfacerea contractului de munca ( concediul de boala, de maternitate) in timp ce altele constitue preludiul posibil al desfacerii acestuia ( suspendarea din functie ca urmare a cercetarii disciplinare).

Suspendarea contractului individual de munca presupune, in viziunea noii reglementari, suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala ( salarii, sporuri, alte avantaje) de catre angajator, urmand ca pe toata durata suspendarii celelalte drepturi ale partilor, vor continua sa existe, daca prin legi special, regulamente interne, contracte collective sau contracte individuale da munca nu se prevede altfel. In cazul suspendarii contractului individual de munca datorita unei fapte neimputabile salariatului, pe toata durata suspendarii acesta nu va beneficia de nici un drept care rezulta din calitatea de salariat.

Suspendarea contractului poate fi generate de cauze exterioare vointei partilor, sau, dimpotriva, sa-si aiba sursa in acordul lor de vointa, ori numai a uneia din parti, fie salariat, fie patron.

Suspendarea reprezinta un rezultat determinat de aplicarea si functionarea a doua principia fundamentale din dreptul muncii si anume:

- Stabilitatea raporturilor de munca, care impune cu necessitate mentinerea in fiinta a contractului;

- Caracterul sinalagmatic al acestui contract cre presupune prestatii successive, iar atunci cand o parte inceteaza in mod temporar executarea obligatiilor asumate, cealalta sa procedeze in mod simetric la sistarea temporara a indatoririlor sale.

Exista mai multe cazuri de suspendare si anume:

1. Suspendarea de drept;

2. Suspendarea din initiative salariatului;

3. Suspendarea din initiative angajatorului;

4. Suspendarea prin acordul partilor.

1.Suspendarea de drept

Contractual de munca poate fi suspendat indiferent de existent unei manifestari de vointa datorita unor imprejurari care fac cu neputinta prestarea muncii de catre salariat. In cadrul acestor cazuri in care salariatul este in imposibilitate sa presteze munca la care s-a angajat, Codul Muncii, in art.50, enumera urmatoarele:

a. Concediul de maternitate.Pentru protejarea sanatatii mamei si copilului, in conformitate cu dispozitiile legislatiei muncii, se acorda femmeii salariate un concediu de maternitate sub forma concediului prenatal si a concediului postnatal.In art. 23 din O.U.G. nr. 158/2005, se arata ca salariatele au dreptul la concedii pentru sarcina si lauzie, pe o perioada de 126 de zile calendaristice, perioada in care beneficiazade indemnizatie de maternitate. Concediul se acorda pentru o perioada da 63 de zile inainte de nastere, iar concediul pentru lauzie pe o perioada de 63 de zile dupa nastere. Cele doua perioade se pot compensa intre ele, in functie de recomandarea medicului si de optiunea persoanei beneficiare, in asa fel incat durata minima obligatory a concediului de lauzie sa fie de 42 de zile calendaristice. Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza, la cerere, de concediu pentru sarcina incepand cu luna a 6-a de sarcina.

Contractul de munca pe aceasta perioada de 126 de zile, este suspendat, iar beneficiara acestui concediu, fiind lipsita de salariu, deoarece nu presteaza munca, primeste o indemnizatie de asigurari sociale, al carei cuantum brut lunar este de 85% din baza de calcul. Baza de calcul aa indemnizatiei de maternitate se constitue din media veniturilor lunare pe baza carora s-a calculate contributia pentru concedii si indemnizatii, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calitatii de asigurat.

Distinct de concediul de maternitate se poate acorda concediu de risc maternal, care nu poate depasi 120 de zile, pentru care salariata primeste o indemnizatie de risc maternal in acelasi cuantum ca pentru concediul de maternitate, insa fara conditie de stagiu de cotizare.