Tehnici de creștere a creativității gândirii și decizie colective

1. Introducere

Societatea umană depinde de cunoaştere, de gândire creativă şi de inovare, de tehnologiile în continuă perfecţionare. „Viitorul nu este automat, ci creativ”.Se afirmă uneori că nimic nu se poate opune mai puternic automatismului decât creativitatea. Dar, poate că nici nu se opune, ci, mai curând, creativul este complementul automatului. Şi mai bine ar fi poate să spunem că automatismul trebuie să fie desăvârşirea şi împlinirea creativului până la epuizarea potenţialului înnoitor al acestuia din urmă”.

Conceptul de creativitate poate fi denumit ca: un proces din care rezultă un lucru nou, acceptat ca util, bun de ceva sau satisfăcător, de către un grup semnificativ de oameni într-o perioadă oarecare de timp.

2. Rolul creativitatii si aplicare ei in intreprinderi

Creativitatea este necesară ori de câte ori trebuie inovat ori introdusă o schimbare originală într-o situaţie.Nevoia de a crea poate fi determinată de existenţa unei disfuncţionalităţi (există o problemă reală), dar şi de dorinţa de a progresa, de exemplu, fără a exista disfuncţionalităţi reale, pentru a întări poziţia în raport cu concurenţa, din spirit de competiţie.

Există trei mari familii de aplicaţii ale creativităţii:

- crearea, invenţia, inovaţia;

- rezolvarea problemelor;

- optimizarea a ceea ce există.

Creativitatea este necesară pentru cei ce vor sau au de îndeplinit cel puţin una din aceste trei misiuni. Dar şi pentru toţi cei ce vor să aibă putere asupra derulării propriei lor existenţe.

În funcţie de circumstanţe, creativitatea este diferită:

- artistică sau tehnică;

- intelectuală sau aplicată;

- ameliorare sau creaţie pură;

- generalizare sau creaţie nouă;

- descoperire/cercetare;

- idee nouă sau asocierea a două idei cunoscute;

- modestă sau grandioasă.

Treptat, stimularea creativităţii devine soluţia de rezolvare a crizelor, de implementare a schimbărilor, de răspuns la rămânerile în urmă ale unor ţări faţă de altele, ale unor întreprinderi faţă de altele.Pentru întreprindere sunt foarte importante inovaţiile în domeniul produselor şi tehnologiilor, dar nu trebuie deloc neglijate inovaţiile în alte departamente (sisteme informaţionale, structuri organizatorice, procedeedecizionale ş.a.). Pe plan mondial se manifestă tot mai accentuat tendinţa de proliferare a acestora din urmă, ceea ce va duce la optimizarea activităţilor în cadrul întreprinderilor.

Lansarea unui nou produs înaintea altora, găsirea celei mai ingenioase modalităţi de a evidenţia avantajele sale, dinamizarea echipelor de cercetare şi dezvoltare, mobilizarea forţelor de vânzare, iată obiectivele care au permis a demonstra rentabilitatea investiţiilor în domeniul creativităţii şi au permis practicienilor a-şi consacra energia cercetării metodologice.

Spunem pur şi simplu că modelul capetelor ce gândesc şi al membrilor care execută şi-a arătat limitele: întreprinderea, societatea de astăzi au nevoie de toate talentele, fără excepţie. Rămâne problema coordonării lor.

3. Clasificarea tehnicilor de stimulare a creativităţii

Creativitatea este un proces abordat din perspectivele cerinţelor şi solicitărilor, din mediul intern şi extern la care contribuie pe de o parte studiile, iar pe de altă parte trebuinţa de actualizare a potenţialului creativ.

Creşterea rapidă a concurenţei în comerţ şi în industrie este adesea folosită ca o motivare a dorinţei de a înţelege mai profund procesele creative. Multe firme se simt forţate să îmbunătăţească neîncetat vechile sisteme şi produse.

Dezvoltarea şi supravieţuirea pot fi legate direct de capacitatea unei organizaţii de a produce noi produse, servicii sau procedee, tehnice, de asemenea, managerii trebuie să descopere metode mai noi şi mai bune de soluţionare a problemelor ce trebuie să conţină: noutate, originalitate şi utilitate.

Prin tehnică managerială înţelegem: un ansamblu de reguli specifice, procedee şi instrumente aplicate cu o anumită măiestrie personală în vederea soluţionării unor probleme ce decurg din anumite funcţii manageriale.

În management există numeroase tehnici, dintre care cele de stimulare a creativităţii personalului. Ele au apărut din necesitatea optimizării deciziilor de identificare a problemelor apărute şi vizează creşterea eficienţei managementului firmei.

Identificarea problemelor este văzută ca o activitate foarte importantă, iar definirea unei probleme depinde de modul în care au fost precizate obiectivele.

Există tehnici specifice proiectate mai ales în scopul identificării, definirii şi redefinirii problemelor.

Obiectivul primar al acestor tehnici constă în descoperirea unei perspective noi asupra unei probleme focale.

În general în teoria şi practica managerială există peste 50 de tehnici de stimulare a creativităţii personalului.