Teoria deciziei - aplicație privind optimizarea deciziilor în condiții de risc și incertitudine

INTRODUCERE

„Abordările teoretice sunt necesităţi ale încercărilor practice. Orice explicaţie sau teorie nu face decât să pregătească terenul în favoarea unor suite de demonstraţii şi exemplificări. Şi aceasta se întâmplă doar în numele progresului, al dezvoltării umane, pentru că ceea ce ne face pe noi oamenii să continuăm, este palpabilul, fizicul, fundamentul contând în general mai puţin, sau fiind mult sub practic.”

Pornind de la această afirmaţie, am încercat în această parte a lucrării să construiesc un model de optimizare decizională, pentru condiţiile de risc şi incertitudine, bazându-mă pe realitate şi pe suportul oferit de management şi ştiinţa sistemelor de calcul.

1. Ideea aplicaţiei

Este cunoscută în istoria acţiunilor militare, intervenţia Forţelor Armate Americane în Somalia. Motivele acestei intervenţii au fost larg dezbătute şi nu fac subiectul unei analize acum. Esenţial, din punct de vedere militar este însă una dintre acţiunile din data de 05.08.1993, când în piaţa Bokara (un teritoriu controlat de miliţiile rebelului Aidid) din capitala Somaliei, Mogadisho, o subunitate americană de circa 35 de militari a fost atrasă într-o capcană, cu scopul de a fi nimicită. În urma unor confruntări violente, au rezultat numeroase pierderii, atât de ambele părţi, cât şi din rândul civililor. Situaţia ar fi putut deveni dramatică fără intervenţia unei forţe de extracţie formată dintr-un contingent de militari pakistanezi împreună cu forţele speciale americane, care au reuşit recuperarea militarilor implicaţi în conflictele din zonă.

Din punct de vedere decizional, comandantul contingentului american ce a luat parte la acele confruntări, a fost pus în situaţii decizionale de-a dreptul dramatice, uneori aproape fără o soluţie viabilă. Trebuia să decidă într-o perioadă foarte scurtă de timp asupra cursului de acţiune de urmat, pentru că în joc era supravieţuirea unei întregi subunităţi, cât şi o serie de implicaţii pe care le atrăgea inevitabil un masacrul asupra civililor din aria de conflict, sau eşuarea operaţiunii de supraveghere din acea zonă. Aflat sub presiune şi sub acţiunea factorilor mediului extern, comandantul subunităţii americane, a ales o soluţie nu tocmai favorabilă pentru scoaterea subunităţii din zona conflictuală. El a concis la separarea unităţii în două echipe, adoptând pentru prima echipă decizia părăsirii zonei de conflict după o anumită perioadă de tatonări, la un moment considerat oportun, iar pentru cea de-a doua echipă s-a luat decizia de retragere către o zonă favorabilă cât mai aproape de bază, prin scurte infiltrări, pe echipe.

Având la bază suportul oferit de metoda arborelui decizional precum şi de limbajele de programare am încercat determinarea soluţiei optime, precum şi modelarea şi simularea decizională a acelor evenimente.

Pentru aceasta, am determinat cu ajutorul metodei arborelui decizional, soluţia optimă, pe care apoi am introdus-o, cu ajutorul programării liniare, într-un algoritm informatic, ce poate fi compilat în limbajul „Borland Pascal" şi C++ (prin modificarea funcţiilor şi procedurilor de calcul şi atribuire).

Desigur, condiţiile de acum ne permit efectuarea unor analize şi a unor comparaţii ce par a fi incriminatorii la adresa capacităţii decizionale a comandantului din situaţia prezentată, dar toate aceste sunt pentru a studia, pentru a ne desăvârşii, şi nu în ultimul rând pentru a învăţa din greşelile trecutului.