Tipuri de plasamente bancare

Cap. I Consideraţii generale privind plasamentele bancare

I.1. Definiţie, caracteristici, reglementare

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, plasamentul este definit ca o ,, investire a unei sume de bani într-o întreprindere, într-o afacere etc., cu scopul de a obţine un câştig; plasare” .

Din perspectiva băncilor, plasamentele bancare reprezintă plasarea disponibilităţilor băneşti sub formă de credite şi derivate ale acestora, urmărind obţinerea unui profit cu un risc minim.

Aceste plasamente se evidenţiază în pasivul bilanţului sub forma următoarelor costuri:

- depozitele la vedere şi la termen;

- împrumuturi de la Banca Centrală şi de la alte instituţii financiare ;

- capital propriu.

Depozitele la vedere sunt reprezentate de disponibilităţile depuse în toate conturile deschise la bănci, din care se pot efectua plăţi la cerere şi pentru care banca nu-şi rezervă dreptul de a solicita înştiinţarea scrisă asupra unei viitoare retrageri de numerar.

Principala calitate a acestora este elasticitatea, în sensul că deţinătorii pot dispune în orice moment de utilizarea lor. Perioada de păstrare a banilor în bancă nu este determinată cu exactitate, regula de bază fiind aceea că trebuie să dureze cel puţin o zi lucrătoare. Prin cont se pot derula operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar şi prin virament şi reprezintă în principiu cea mai stabilă resursă a băncilor comerciale. Comisionul de deschidere al unui cont se percepe o singură dată, indiferent de numărul conturilor care se deschid, iar pentru operaţii de alimentare de cont nu se percep comisioane.

Depozitele la termen sunt cea mai importantă sursă între pasivele bancare. Au scadenţa prestabilită, eventualele retrageri înainte de a ajunge la maturitate fiind supuse unor penalizări prin dobânzi.

Se caracterizează printr-o stabilitate mai mare în timp faţă de depozitele la vedere, iar potrivit convenţiei încheiate între deponent şi bancă, se pot deschide pe termenul cuprins de la o lună la un an. În principiu, în contul respectiv nu se pot efectua alte operaţiuni decît cele de constituire şi lichidare a depozitelor.

Multe dintre aceste depozite sunt atrase prin emiterea e către bănci de certificate de depozit negociabile, care au dobânzi mari şi scadenţe foarte diversificate, cuprinse între 7 zile şi 7 ani. Aceste certificate au valori nominale standard şi sunt preferate, în principal, de trezoreriile marilor întreprinderi.

În structura depozitelor la termen mai sunt incluse şi depozitele din economii, în baza cărora se emit certificate de economii, instrumente negociabile, în care se specifică dobânda şi scadenţa în funcţie de opţiunea clienţilor.

În ceea ce priveşte reglementarea, băncile comerciale funcţionează în prezent, conform prevederilor Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 şi republicată în 1998, şi ale Legii Bancare nr. 58/1998. Cadrul general de desfăşurare a activităţii bancare este prezentat prin Legea Bancară nr. 58/1998. precum şi prin normele B.N.R. elaborate în vederea îmbunătăţirii funcţionării şi supravegherii sistemului bancar.

În conformitate cu Legea Bancară, B.N.R. are dreptul şi obligaţia să adopte măsuri de prudenţă bancară privind stabilirea nivelului capitalului la băncile comerciale, măsuri de supraveghere bancară, de autorizare a înfiinţării şi funcţionării noilor bănci, de fixare a limitelor de credit.

Normele B.N.R. nr. 8/1999 reglementează supravegherea solvabilităţii, a expunerilor mari şi a împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca.

Principalele acte normative ce stau la baza operaţiunilor active de plasament, sunt:

 Legea Bancară nr. 58/5 martie 1998, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.78 din 24 ianuarie 2005;

 Legea 312/28 iunie 2004 privind statutul B.N.R.;

 regulamentul nr. 2/2000 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;

 norma metodologică nr. 2/2000 pentru aplicarea regulamentului B.N.R. nr. 2/2000;

 regulamentul 1/30 martie 2000 privind operaţiunile de piaţă monetară efectuate de B.N.R. şi facilităţile de creditare şi de depozit acordate de aceasta băncilor (modificat prin circulara nr.3/27 februarie 2004);

 legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ;

 regulamentul nr.6/24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii (modificat prin circulara nr.6/11 februarie 2005);

 normele nr.11/8 septembrie 2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din creditele în valută (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 16 septembrie 2005);

 normele nr.10/27 iulie 2005 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 29 iulie 2005).