Traiectorii ale modernizării și reformei în administrația publică

1. Natura reformei managementului public

1.1 De ce este nevoie de o reforma a managemetului public?

Reforma managemetului public este in general considerata un mijloc pentru atingerea unui anumit scop, nu a unui scop in sine. Ea este, potential, un mijloc pentru atingere unor scopuri multiple. Printre acestea se numara economisirile in cheltuelile publice, imbunatatirea serviciilor publice, eficientizarea operatiunilor organelor administratiei publice si sporirea sanselor de eficacitate a solutiilor alese si implementate. Pentru atingerea acestor obiective importante, reforma managemetului public poate avea mai mute scopuri intermediare, printre care : intarirea controlului politicienilor asupra birocratiei, eliberarea functionarilor publici de constrangerile birocratice care le inhiba opurtunitatile manageriale si sporirea responsabilitatii organelor administratiei publice pentru politicile si organelor lor in fata administrativului si a cetatenilor. In cele din urma dar nu mai putin important trebuie sa mentionam beneficiile simbolice si de legitimitate ale reformei ale managemetului. Pentru politicieni, aceste beneficii constau, partial, in faptul ca sunt vazuti ca actioneaza. Anuntarea reformelor, criticarea birocratiei, promovarea noilor tehnici manageriale, promisiunea unor servicii imbunatatite in viitor, restructurarea ministerelor si agentiilor de stat toate aceste activitati contribuie la concentrarea atentiei si asupra crearii unei imagini favorabile a politcienilor care le sustin.

Exista deasemenea beneficii de legitimitate pentru acei functionari publici de rang inalt care, aproape intotdeuna, joaca un rol important in modelarea si implementarea unor astfel de initiative. Ei pot castiga reputatie prin asocierea lor cu activitatile de modernizare si de consolidare.

In orice caz reforma managemetului public este doar o modalitate de a atinge toate obiectivele dezirabile. Pentru a fi adecvata, orice modalitate va trebui sa tina cont de faptul ca performanta organelor administratiei publice poate creste pe mai multe cai si ca reforma manageriala este frecvent utilizata in coeziune cu alte tipuri de initiative ale politicii administrative.

Alte cai pentru imbunatatirea performantei administarative includ reformele politice (cum ar fi schimbarile sistemelor electorale sau ale procedurilor legislative) si schimbarile substantiale in politicile-cheie( cum ar fi noile politici macroeconomice de management, reformele pietei fortele/locurilor de munca sau schimbarile fundamentale in politica sociala).

1.2 Ce este reforma managemetului public ?

Reforma managementului public consta in schimbari deliberate ale structurilor si ale proceselor organizatiilor din sectorul public in vederea unor mai bune functionari ale acestora (intr-un anumit sens). Schimbarea structurala ar putea include fuzionarea/comasarea sau separarea organizatiilor din sectorul public(creand un numar mic de departamente mari pentru a facilita coordonarea sau un numar mare de departamente mici pentru a spori concentrarea si a stimula specilizarea. Schimbarea proceselor ar putea include remodelarea sistemelor prin care sunt prelucrate cererile cetatenilor pentru licente, gratuite si pasapoarte, stabilirea standardelor de calitate pentru sanatate sau educatie a cetatenilor sau introducera unor noi proceduri bugetale care ii incurajeaza pe functionarii publici sa fie mai responsabili de costuri si/sau sa monitorizeze mai indeaproape rezutatele generale de cheltuieli. Reforma managemetului presupune de cele mai multe ori si schimbari ale sistemelor, prin care functionarii publicii insisi sunt recrutati, pregatiti, evaluati, promovati, li se impune o anumita disciplina si sunt eventual concediati aceasta ar fi si alt tip de schimbare a proceselor. Literatura, la tema ofera mai mule definitii analitice si sinoptice si unele dintre acestea merita a fi studiate chiar daca numai pentru a cunoaste gandirea curenta cu privire la aceasta problema. Exista cel putin doua componente ale problemei definitiei in discutie si anume managemetul public si reforma.

Managemetul public :

1. ‘Managemetul public este o combinatie dintre orientarea normativa si a administratiei publice traditionale si orintarea instrumentala a managemetului in general.’(Perry si Kraemer, 1983,p. X).

2. ‘Domeniul managemetului public este mai bine definit analtic decat institutional. Nu se poate trasa nici o discutie institutionala clara. Zona critica a managemetului este managemetul intrdependentei organizationale, de exemplu, in oferta de servicii sau in managemetul procesului bugetar. Managemetul public se refera la functionarea efectiva a unor intregi sisteme sau organizatii. Ceeea ce distinge managemetul public este acceptarea explicita a responsabilitati de a se ocupa de probleme structurale la nivelul sistemului in totalitatea sa.’(Metcalfe si Richards, 1987, p. 73-75).

3. ‘Consideram administratia publica legatura-cheie de iesiri (output) ditre stat si societatea civila. Totusi, latura dintre administratia publica si societatea civila este ca o strada cu doua sensuri, incluzand atat implementarea politicilor publice, cat si cerintele de politici publice venite din partea actorilor privati si inaintea factorilor de decizie.’ (Pierre, 1995, p.IX).

4. ‘Vorbim despre un stat managerial, deoarece vrem sa stabilim managerismul ca formare culturala si ca set distinct de idei si de practici care formeaza unul dintre punctele-cheie ale unui sistem politic in curs de formare’ (Clarrke si Newman, 1997, p.IX).

5. ‘Administratia publica poate fi interpretata ca sistem social care exista si functioneaza in acord cu propria sa ordine, dar, pe de alta parte, ea este depedenta de conditiile de mediu intr-o societate complxa si aflata in continua schimbare. ‘Sau: in lumina diferentierii functionale a societatii moderne, statul si piata sunt notabile pentru propriile lor stategii caracteristice in controlul ofertei de bunuri. Tipul extinderea si distributia bunurirlor publice sunt decise doar prin armonizarea preferintelor individuale din cadrul mecanismului de piata ; pe de altta parte, deciziile cu privire la producerea de bunuri publice rezula dintr-o dezvoltare colectiva, adica politico-administrativa, a obiectivelor.’(Konig, 1996, p. 59).

Citatele/definitiile de mai sus reflecta o serie de opinii referitoare nu numai la limitele domeniului managemetului public, ci si la natura sa si la cea mai potrivita strategie pentru intelegerea si definirea acestei naturi.