Transportul public din Pitești versus transportul public din Londra

1.TRANSPORTUL PUBLIC IN PITESTI

Prima atestare documentara a orasului Pitesti dateaza din anul 1388 pe data de 20 mai într-un act emis de domnitorul valah Mircea cel Batrân ( 1386 – 1418 ).

Orasul, actuala resedinta a judetului Arges, a fost pentru scurta vreme si capitala Tarii Românesti unde domnitorii si-au construit curti domnesti si au detinut proprietati.

Odata cu dezvoltarea economica si sociala continua a orasului Pitesti, care pâna in ziua de azi este un important centru comercial, industrial si de tranzit, s-a impus ca o necesitate aparitia serviciului de transport calatori.

Din punct de vedere istoric , ca precursor al acestui serviciu de transport calatori, în secolul XIX si la începutul secolului XX , a existat transportul cu mijloace cu tractiune animala de tipul birjelor, trasurilor sau ,,camioanelor’’.

În anul 1910 s-a întocmit un plan de sistematizare a orasului, în care se avea în vedere dezvoltarea retelei stradale si refacerea infrastructurii existente la unele strazi si a bulevardului Elisabeta Doamna în vederea, printre altele, si a introducerii a doua linii de tramvai, dar razboiul balcanic si primul razboi mondial au impiedicat realizarea acestor proiecte .În România primele autobuze s-au introdus în anul 1921.

Primul transport organizat de stat ca transport public a fost creat în anul 1935, în Bucuresti, de catre C.F.R., însa în multe orase activitatea era concesionata operatorilor particulari.

În Pitesti activitatea de transport cu autobuze era concesionata unor societati particulare care detineau garaje unde parcau autobuzele si se efectuau lucrari de reparatie si întretinere.

În Pitesti, în 1945, circulau si doua ,,camioane’’ ce efectuau legatura între centrul orasului de la Hala orasului (actuala piata centrala) si gara Gropeni pe traseul str. Sfânta Vineri – str. Viilor – Podul Viilor – Gara Gropeni si retur. Transportul cu tractiune animala a coexistat cu cel auto pâna în jurul anului 1960, când au disparut si ultimele birje si trasuri desfiintându-se si intreprinderea de transporturi hipo ( 1961 )

La data de 11 iunie 1948 a avut loc nationalizarea mijloacelor de transport apartinând concesionarilor particulari.

În 1948 , în Pitesti lungimea totala a strazilor era de 53 km, dintre care doar 20% erau pavate corespunzator.

Anii 1949 si 1950 au fost primii ani de economie planificata, situatia fiind totusi în mare parte în limitele de la nationalizare, fara cresteri spectaculoase, poate si datorita perioadei de transformari politice si de cristalizare a noilor structuri de conducere la nivelul orasului, ca de exemplu, formarea în aprilie 1949 a Comitetului Orasenesc Provizoriu si apoi constituirea Sfatului Popular Orasenesc Pitesti la 3 decembrie 1950.

În anul 1950 a luat fiinta Sectia de Transport în Comun Pitesti, care avea sediul în Pitesti , si prima autobaza în zona ,,Târgului saptamânal ”, de pe strada Craiovei ( cam în zona în care azi se intersecteaza Calea Craiovei cu strada Exercitiu ).apoi in strada Târgul din Vale, nr. 25, si care functiona în cadrul Întreprinderii de Gospodarie Oraseneasca (I.G.O.) ce se afla în subordinea Sfatului Popular Orasenesc Pitesti ( Consiliului Local Pitesti ).

Obiectul de activitate, transportul în comun de calatori, se desfasura pe raza orasului Pitesti, având ca dotare 4 autobuze care apartinusera unui concesionar particular care desfasura în afara de transportul urban de calatori în orasul Pitesti si transport de persoane cu autobuzul pe liniile Pitesti-Bucuresti si Pitesti – Râmnicu Vâlcea .Tot în acest an, pe data de 1 octombrie 1951 s-a cumparat si primul autobuz al noii societati, tip SKODA R.O.706, care a circulat pâna la casare în anul 1978. Deci activitatea se desfasura în 1951 cu un numar de 5 autobuze.

Initial s-a început cu un singur traseu , Gara Sud – Centru – Tipografie Gavana , ulterior dezvoltându-se o retea de trasee noi. În 1950 lungimea traseelor era de 4 km, iar numarul de calatori transportati era de 30.000 calatori.

Traseele pe care se desfasura acest transport erau în principal cele ce faceau legatura Gara Sud , Centru , Gavana , Stefanesti etc.

De-a lungul timpului, activitatea de transport a functionat fie în cadrul unei întreprinderi sau regie de gospodarie locala sau judeteana , ca sectie sau întreprindere de transport , fie ca societate comerciala pe actiuni în subordinea Consiliului Local al municipiului Pitesti ( din anul 2000 ).

Între anii 1961-1965 s-au extins traseele de transport ale autobuzelor, lungimea acestora crescând la 55 km în 1965 si a crescut numarul de masini din dotarea societatii de transport local în special datorita dezvoltarii urbane prin constructia de cartiere noi ( Calea Bucuresti , Gara Sud , Craiovei ) si extinderea sau aparitia de zone industriale noi ( Zona Nord , Depozitelor ).

În anul 1969, prin reorganizarea I.G.O. sectia de transport local îsi schimba denumirea în Întreprinderea de Transporturi Pitesti (I.T.P.) .

În anul 1969, în luna octombrie, sediul întreprinderii a fost mutat pe str. Depozitelor nr. 2, odata cu punerea în functiune a unei noi autobaze complet utilata, proiectata sa corespunda cerintelor de transport ale noii dezvoltari urbane.

În 1970 în Pitesti existau 97 km strazi din care 53 km modernizati, iar populatia orasului era de 74.237 locuitori si împreuna cu comunele suburbane 110.256 locuitori. Transportul urban se asigura cu 177 autobuze scurte si 32 taximetre, lungimea traseelor fiind de 220 km cale simpla , reteaua de transport cuprinzând si trasee spre Bascov , Bradu , Stefanesti , Maracineni , Colibasi , Racovita , Valea Ursului , Golesti , Valea Mare , Ciocanai , etc

Din luna mai 1973 ca urmare a reorganizarii prevazute de decretul 162/1973 si prin circulara nr. 12892/1973 a C.S.E.A.L. privind reorganizarea unitatilor de gospodarie comunala , se înfiinteaza Întreprinderea Judeteana de Gospodarie Comunala si Locativa Arges ( I.J.G.C.L.), iar transportul local este preluat prin ordinul nr.770/11.V.1973 ca sectia Exploatare de Transport Pitesti (E.T.P.).

In aceasta perioada dupa primul soc petrolier din anul 1974 a aparut nevoia de reducere a consumurilor de combustibili fosili si s-a cerut un proiect de introducere a transportului electric respectiv a tramvaiului, în anul 1976 elaborându-se un studiu de fezabilitate si oportunitate, dar la care s-a renuntat pentru a se elabora un alt studiu privind introducerea troleibuzului pe axa Bascov – Centru - Arpechim pentru care s-au si executat anumite lucrari de infrastructura .Datorita costurilor relativ ridicate s-a renuntat si la acest proiect adoptindu-se solutia cu alimentare de gaz metan care a fost folosita pe scara larga aproape zece ani cu reduceri semnificative de consumuri de motorina . Acest tip de transport gen G.P.L. era ecologic si eficient din punct de vedere al pretului de cost al combustibilului si ar trebui sa fie luat din nou in calcul desigur beneficiind de noiile tehnologii aparute in prezent precum si de investitii intr-un astfel de proiect .

Din luna decembrie 1979 se înfiinteaza prin decretul 379/1979 din 09 noiembrie Întreprinderea Judeteana de Transport Local Arges (I.J.T.L.) în cadrul careia transportul local din Pitesti functioneaza tot ca sectie Exploatare Transport, înfiintata prin Decret 379/1979 din 09 noiembrie.

În acelasi an, se preia de la S.U.T. Pitesti si de la Directia Judeteana de Drumuri sectorul de transport marfa cu autobasculante, având ca beneficiar Trustul de Constructii Arges.