Uniunea Europeană - evoluție și perspective de extindere ale Uniunii Europene

I. Noţiuni introductive

1. Scurtă istorie asupra Europei

Până în urmă cu câţiva ani se aprecia că, în sensul cel mai larg, Europa este o civilizaţie unitară, derivată dintr-o tradiţie iudeo-creştină împărtăşită.

1945-1959. O Europă paşnică - începuturile cooperării. Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Anii '50 sunt marcaţi de Războiul Rece dintre Est şi Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; în anul următor, 1957, Uniunea Sovietică trece în fruntea cursei pentru cucerirea spaţiului, lansând primul satelit spaţial din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”.

1960-1969. Explozivii ani '60 - o perioadă de creştere economică. În anii '60 asistăm la apariţia unei adevărate „culturi a tinerilor”. Formaţii precum Beatles atrag un număr impresionant de fani din rândul adolescenţilor oriunde apar şi contribuie, în acest fel, la stimularea revoluţiei culturale şi la naşterea conflictului dintre generaţii.Este o perioadă benefică pe plan economic,care se datorează şi faptului că ţările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. De asemenea, acestea convin să exercite un control comun asupra producţiei de alimente. Întreaga populaţie beneficiază, acum, de suficente alimente şi în curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole. Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mişcărilor studenţeşti care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societăţii şi al comportamentului au rămas asociate, de atunci, cu aşa-numita „generaţie '68”.

1970-1979. O comunitate în creştere - primul val de extindere.

Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deşi de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 şi cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului European asupra afacerilor europene creşte. 1979 este anul în care membrii acestuia pot fi aleşi pentru prima dată prin vot direct, de către toţi cetăţenii europeni.

1980-1989. Schimbarea la faţă a Europei - căderea zidului Berlinului.

Sindicatul polonez, Solidarność şi liderul său, Lech Walesa, devin celebri în Europa şi în lume în urma grevelor personalului de pe şantierul naval Gdansk, din vara anului 1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania şi Portugalia. În 1987 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe şase ani, destinat soluţionării problemelor legate de libera circulaţie a mărfurilor în UE. Astfel ia naştere „Piaţa unică”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului şi pentru prima dată după 28 de ani se deschid graniţele dintre Germania de Est şi cea de Vest. Reunificarea Germaniei are loc în luna octombrie 1990.

1990-1999. O Europă fără frontiere. Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin şi mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”: libera circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Anii '90 sunt şi anii în care au fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999. Oamenii devin preocupaţi de protecţia mediului şi de luarea unor măsuri comune în materie de securitate şi apărare. În 1995, UE se extinde cu încă trei state - Austria, Finlanda şi Suedia. Un mic oraş din Luxemburg, Schengen, va da numele său acordurilor care le vor permite, treptat, cetăţenilor europeni, să călătorească fără a li se verifica paşapoartele la graniţă. Milioane de tineri pleacă la studii în alte ţări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai uşor pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile şi internetul.

2000- astăzi. Un deceniu de extindere. Pentru mulţi europeni, euro este noua monedă. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „războiul împotriva terorismului”, după deturnarea avioanelor de linie care au lovit clădirile din New York şi Washington. Statele membre ale UE încep să colaboreze mai strâns în scopul combaterii criminalităţii. Diviziunile politice care separau estul şi vestul Europei sunt înlăturate în 2004, odată cu aderarea la UE a 10 noi state. Numeroşi europeni consideră că a sosit vremea ca Europa să aibă o constituţie proprie, însă nu este uşor să se cadă de acord asupra formei pe care trebuie să o îmbrace aceasta. Dezbaterea privind viitorul Europei rămâne deschisă.

2. Ce este Uniunea Europeană ?

Uniunea Europeană (U.E.) este cea mai complexă structură politică şi economico-monetară, existentă pe continentul European. Un parteneriat economic şi politic unic încheiat între 27 de ţări democratice din Europa.Uniunea şi-a început activitatea sub această denumire la 1 noiembrie 1993, urmare Tratatului de la Maastricht.

În prezent, Uniunea are 27 de state membre care şi-au transferat o parte din suveranitatea lor (sau autoritatea lor de legiferare) către UE. Alte trei ţări - Croaţia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei - sunt candidate la aderare.

Limbile din Uniunea Europeană sunt în număr de 23 si sunt folosite pentru a trata afacerile U.E.( bulgară, cehă, daneză, engleză, estoniană, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, neerlandeză, poloneză, portugheză, româmă, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză şi ungară).

Valorile şi obiectivele U.E.:

- Uniunea este deschisă tuturor statelro europene care respectă valorile sale şi se anagajează să le promoveze în comun.

- Valorile care se găsesc la baza Uniunii sunt: respectarea deminităţii umane, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept, precum şi respectarea drepturilor omului.

- Uniunea îşi propune ca obiectiv promovarea păcii, a valorilor şi bunăstării popoarelor sale.

- Aceasta oferă cetăţenilor un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie şi o Piaţă unică în care concurenţa este liberă.

- Uniunea Europeană combate excluderea şi discriminarea, oferind, în schimb, justiţie şi protecţie socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, soloidaritatea între generaţii şi protejarea drepturilor copiilor.

- Pentru a-şi atinge obiectivele înscrise în Constituţie, Uniunea dispune de competenţe care îi sunt atribuite, prin Constituţie, de către statele membre.