Viziuni, concepții și teorii asupra managementului

Managementul modern implica un mare numar de abilitati si orientari, dintre care multe presupun abilitati legate de statistica, utilizarea tehnologiei informatiei, contabilitate si matematica. Managementul pune accent pe rezolvarea rationala a problemelor si pe gândirea logica. Cum managementul implica în mod necesar oameni, este de o mare importanta detinerea de abilitati interpersonale - abilitatea de a lucra cu indivizii, dar si cu echipe de lucru. Pentru a avea succes, un manager trebuie sa îndeplineasca mai multe roluri si functii.

Domeniul managementului se intersecteaza cu un mare numar de discipline - stiinte sociale, logica, filozofie, matematica, tehnologie informatica, relatii internationale, lingvistica si cultura. Pentru a fi bine pregatit, viitorul manager are nevoie de un bagaj bogat de cunostinte din domenii variate si de abilitati care sa îi permita sa îndeplineasca o serie de functii; toate acestea îl vor ajuta sa îsi îmbunatateasca din punct de vedere calitativ deciziile si abilitatile.

Orice societate sau cultura prezinta diverse forme de organizatii sociale, politice sau economice care necesita management si manageri. La nivel national, rolul de manageri îl îndeplinesc presedintii, regii, cancelarii etc.

Sociologul si economistul german Max Weber a urmarit evolutia organizatiilor de la conducerea despotica pâna la birocratiile moderne. Organizatiile, administrate initial de catre clasele favorizate, ai caror membri se bucurau de legaturi familiale avantajoase, au ajuns sa fie conduse de un grup de oameni care se bazeaza pe competentele lor în rezolvarea problemelor. Majoritatea organizatiilor occidentale functionau, la începutul secolului al XX-lea, ca birocratii "rationale". Notiunile referitoare la management au început sa se dezvolte si au devenit subiecte de cercetare abia în anii 1900.

SCOLI MODERNE DE GÂNDIRE MANAGERIALA

Complex si uneori divergent, actul de conducere este definit de eforturile depuse în practica manageriala a mai multor decenii. Pe masura ce conditiile economice si sociale s-au schimbat, s-au modificat si modalitatile prin care managerii întelegeau sa ajute la atingerea obiectivelor organizationale. Cea mai buna modalitate de a întelege dezvoltarea practicii manageriale actuale este analizarea scolilor de gândire manageriala aparute de la începutul secolului trecut.

Scoala rationala de gândire manageriala a aparut în primele decenii ale secolului al XX-lea si a fost condusa de francezul Henri Fayol, care în 1916 a publicat Managementul general si industrial. Fayol privea managementul ca pe un sistem rational si considera ca în orice afacere este nevoie ca activitatile, fie ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau legate de securitate, sa fie conduse pe baza unor principii elementare ale managementului.

Cele 14 principii ale managementului enuntate de Fayol sunt:

1. Diviziunea muncii. Specializarea angajatilor (muncitori si membri ai conducerii), în vederea cresterii eficientei si îmbunatatirii rezultatelor.

2. Autoritate si responsabilitate. Dreptul de a da ordine si puterea de a pretinde supunerea.

3. Disciplina. Gradul în care angajatii sunt supusi, îsi dau silinta, îsi consuma energia si modul în care se comporta sunt influentate de cei care îi conduc.

4. Unitatea decizionala. Nici o persoana nu trebuie sa aiba mai mult de un sef.

5. Unitatea directiei. O organizatie trebuie sa aiba un singur plan de atingere a obiectivelor (dezvoltarea principiului unitatii decizonale).

6. Subordonarea intereselor individuale interesului general. Preocuparea fata de organizatie este mai importanta decât preocuparile individuale.

7. Plata. Asigurarea compensatiilor corecte si satisfacatoare pentru toti, recompensarea competentei.

8. Centralizare. Consolidarea functiilor manageriale în acord cu circumstantele din mediul înconjurator al organizatiei.

9. Ierarhie. Liniile de autoritate trebuie sa fie clar definite dinspre vârful catre baza organizatiei.

10. Ordine. Oamenii si materialele trebuie sa se afle în locul potrivit la momentul potrivit, iar oamenii trebuie sa ocupe postul care li se potriveste cel mai bine.

11. Echitate. Loialitatea angajatilor trebuie sa fie încurajata prin tratamentul just, corect si prin bunatate.

12. Stabilitate. Parasirea organizatiei de catre un numar mare de angajati este deopotriva cauza si efectul ineficientei; organizatiile bune sunt cele care au conduceri stabile.

13. Initiativa. Necesitatea crearii unui plan si asigurarii succesului acestuia si oferirea oportunitatii subordonatilor de a-l realiza.

14. Esprit de corps. Comunicarea orala trebuie folosita pentru a asigura coeziunea echipelor.

Principiile lui Fayol au fost, în mod evident, utile în mediul industrial al momentului respectiv. În prezent, în ciuda faptului ca unele dintre ele îsi dovedesc înca aplicabilitatea, multe par depasite.

Cercetari mai recente au demonstrat ca managementul reprezinta mai mult decât procesul rational de urmare pas cu pas a unor principii, asa cum îl descriau teoreticienii lui de început. Dr. Rensis Likert, fost director al Centrului de Supraveghere a Cercetarilor de la Universitatea din Michigan, a analizat timp de douazeci si cinci de ani principiile managementului si le-a sintetizat într-unul singur, pe care l-a numit principiul relatiilor de sprijin:

"Conducerea si alte procese organizationale trebuie sa fie capabile sa asigure probabilitatea maxima ca, în toate interactiunile si relatiile din cadrul organizatiei, fiecare membru, în lumina trecutului, valorilor, dorintelor si asteptarilor sale, sa considere experienta ca fiind suportiva si ca aceasta îi va dezvolta si mentine sentimentul valorii si importantei propriei persoane." (R. Likert)