Analiza Cost-Volum-Profit

Tema acestui referat este Analiza Cost-Volum-Profit, care constă în determinarea celei mai favorabile combinaţii între costurile variabile, preţul de vânzare, volumul vânzărilor şi sortimentul producţiei vândute.

Analiza cost-volum-profit reprezintă analiza modelelor de evoluţie a costului care pune în evidenţă relaţiile dintre cost, volumul producţiei şi profit. Analiza cost-volum-profit este un instrument necesar pentru previzionare cât şi pentru controlul managerial. Metoda cuprinde o serie de tehnici şi procedee de soluţionare a problemelor, bazate pe înţelegerea caracteristicilor modelelor de evoluţie a costurilor firmei. Tehnicile exprimă relaţiile dintre venituri, structura vânzărilor, costuri, volumul producţiei şi profituri şi includ analiza pragului de rentabilitate şi procedeele de previzionare a profitului. Scopul analizei este acela de a utiliza aceste relaţii, care oferă un model general al activităţii economice, pentru previziunile pe termen scurt, pentru evaluarea performanţei firmei şi pentru analiza alternativelor de decizie. Activitatea economica a unei întreprinderi presupune în mod evident, existenta si manifestarea riscului operational (de exploatare), ca urmare a faptului ca nu se pot corela si anticipa cu certitudine, elementele rezultatului aferent activitatii de exploatare (cantitate, cost, pret) cu elementele procesului de exploatare (aprovizionare, productie, desfacere). Cu alte cuvinte, riscul operational reprezinta probabilitatea pentru care veniturile degajate de activitatea de exploatare sa nu acopere cheltuielile implicate în acest proces, ca urmare a structurii acestora. Asadar, riscul nu depinde numai de factorii generali, ci si de structura cheltuielilor, respectiv de comportamentul acestora fata de volumul de activitate, care influenteaza în mod determinant rentabilitatea, realizând un „efect de levier” asupra rezultatului exploatarii. Delimitarea cheltuielilor de producţie în variabile (,,operaţionale”) şi fixe (,,de structură”) constituie baza de analiză a costurilor în cazul metodelor parţiale. Luarea în considerare a variabilităţii cheltuielilor permite structurarea diferită a profitului, precum şi calculul pragului de rentabililate, instrument indispensabil pentru o gestiune previzională. Criteriul de variabilitate permite studierea consecinţelor acestui mod de abordare cât şi a incidenţei randamentelor şi a modificărilor de structură asupra comportamentului cheltuielilor. În acest caz, se urmăreşte o reprezentare simplificată a comportamentului cheltuielilor care să permită studierea unor situaţii reale, complexe. Se slabileşte, astfel, un model de comportament al cheltuielilor ce permite o simplificare a realităţii.

Această grupare a cheltuielilor permite stabilirea rezultatelor intermediare prin calculul costurilor parţiale, a marjelor şi al pragului de rentabilitate. Cheltuielile fixe sunt dificil de repartizat asupra costurilor de producţie dacă se utilizează centrele de analiză şi ,,cheile de repartizare”. O manieră de a evita arbitrariul din repartizarea acestora este imputarea globală a lor, eventual a unei părţi determinată diferit, de la caz la caz. Pentru calculul costului se vor reţine numai cheltuielile variabile, care sunt cel mai adesea directe şi care nu ridică nici o problemă de repartizare. Pentru o perioadă de gestiune dată, cheltuielile fixe sunt suportate în totalitate de către firmă, oricare ar fi nivelul său de activitate. Ca urmare, va trebui ca volumul vânzărilor să atingă un anumit nivel pentru ca cheltuielile fixe să fie acoperite. Mai mult, orice firmă doreşte ca activitatea sa să fie rentabilă. Acestea sunt ideile care conduc la noţiunile de ,,marjă” şi ,,prag de rentabilitate”.

Abordari conceptuale:

Analiza rentabilitatii

Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit, care este necesar atât reproducţiei şi dezvoltării cât şi remunerării capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilităţii se apreciază performanţele întreprinderilor, ea reprezintă o informaţie indispensabilă băncilor, creditorilor şi partenerilor de afaceri, fiind definită ca un raport între rezultatul obţinut şi mijloacele utilizate. Rentabilitatea reprezintă caracteristica unei societăţi comerciale de a obţine un venit mai mare decât cheltuielile.

Rentabilitatea apare astfel ca un instrument hotărâtor al mecanismului economiei de piaţă atât în orientarea activităţii de producţie cât şi în orientarea utilizării resurselor materiale, umane şi financiare.

Profitul este scopul şi raţiunea acţiunii economice, mobilul principal al investirii capitalului, fiind criteriul principal de analiză al eficienţei economice. Maximizarea profitului constituie motivaţia agentului economic de a acţiona într-un anumit domeniu de activitate lucrativă, deci este un criteriu de fundamentare a opţiunii sale, privind orientarea capitalului şi restructurarea producţiei.

Profitul stimulează eforturile agentului economic în vederea perfecţionării activităţii sale şi are o semnificaţie deosebită pentru societate, deoarece prin prelevarea unei părţi din venit la buget sunt satisfăcute nevoi sociale generale privind învăţământul, sănătatea, cultura, administraţia de stat şi apărarea.

Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât dezvoltării, cât şi remunerării capitalurilor.

Profitul (beneficiul), ca indicator absolut (de mărime) al rentabilităţii, constituie premisă şi consecinţă a unei ''afaceri''.