Aprovizionarea și vânzarea - SC Fibrex SA Săvinești

Consideratii teoretice

Aprovizionarea cu mărfuri a unităţilor economice

O intreprindere are un numar de sase functiunii care contribuie la buna conducere a acesteia peintre care se afla si funciunea ne aprovizionare.

Aprovizionarea reprezinta administrarea fluxurilor de bunuri si serviciide care are nevoie intreprinderea pentru continuitatea functionarii sale, satisfacerea cererii clientilor si asigurarea rentabilitatii.

Procesul de productie intr-o unitate economica impune organizarea activitatii de aprovizionare cu mijloace materiale de tipul materiei prime, materialelor, combustibil, energie, apa, utilaje si masini.

Organizarea aprovizionarii tehnico materiale trebuie astfel facuta incat sa contribuie la asigurarea comnpleta, complexa si la timp a tuturor nevoielor pentru realizarea procesului de productie.

Trebuie sa asigure conditiile optime de depozitare a resurselor materiale, utilizarea rationala a resurselor materiale pentru a se tine sub control stocurile necesare productiei.

Noţiunea de achiziţie este identică cu cumpărarea. Pentru realizarea acesteia este necesară o atentă cercetare a pieţei, a ofertelor, analiză şi contractare comercială, etc.

Diversificarea surselor de aprovizionare împarte agenţii economici în două mari grupe comerciale:

Odată ce marfă ajunge în depozit trebuie să fie însoţită de documente fiscale şi de documente ce atestă originea mărfii:

- Aviz de însoţire a mărfii,

- Factura fiscală,

- Lista de specificaţie a produselor,

- Certificat de calitate,

- Certificat de conformitate,

- Certificat de garanţie,

- Buletin de analiză (după caz),

- Documente de transport (scrisoare de trăsura, foi de parcurs etc).

După primirea mărfurilor în depozit se efectuează recepţia cantitativă şi calitativă.

Modalităţi de aprovizionare

Pentru îndeplinirea obiectivelor fixate prin strategia economică a firmei – agenţii economici utilizează diverse “modalităţi de aprovizionare “ care corespund cel mai bine intereselor firmei.

În practica curentă se disting trei tipuri de modalităţi de aprovizionare:

- independente;

- asociate;

- integrate.

Etape ale procesului de aprovizionare

Din practica curentă şi din studiile ştiinţifice deosebim în cadrul procesului de cumpărare opt faze:

Cererea de aprovizionare. La acest nivel trebuie să se ţină cont de nivelul stocurilor, încasărilor şi de orientările consumatorilor. Realizarea cererilor de aprovizionare diferă şi în funcţie de tipul de comerţ practicat: en-gros sau en-detail.

Determinarea necesarului. Poate fi exprimat prin volumul vânzărilor şi necesarul de aprovizionat între două livrări consecutive. Determinarea necesarului diferă şi după forma juridică a comerciantului.

Descrierea acestora;

Căutarea surselor potenţiale (furnizorii). Un rol important în cadrul etapizării aprovizionării: selectarea furnizorilor, ce se realizează după următoarele criterii:

- identificarea furnizorilor,

- alegerea furnizorilor,

- experienţa furnizorilor,

- numărul furnizorilor,

- încredere şi reputaţie,

- conduită comercială

Primirea şi analiza ofertelor şi alegerea furnizorului.

Negocierea comercială - proces bazat pe tratative care au loc intre persoane fizice şi juridice în scopul realizării unei înţelegeri economice.

Contractarea reprezintă o treaptă importantă în atingerea obiectivelor economice stabilite prin strategia firmei care se va materializa printr-un “acord liber consimţit între două sau mai multe persoane juridice sau fizice în scopul naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice rezultat al unor negocieri; este un document comercial de baza în tranzacţiile comerciale şi izvor de obligaţii civile”.