Asigurarea mărfurilor în comerț intern și internațional

CAPITOLUL I

NOŢIUNILE DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE.

CADRUL LEGISLATIV DIN ROMÂNIA

Secţiunea 1. Ce este asigurarea si reasigurarea

De-a lungul timpului, agenţii economici au căutat să descopere şi să aplice diverse mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse activităţile lor de producţie şi de comercializare, precum şi persoanele care exercitau asemenea activităţi. În zilele noastre au apărut şi alte riscuri extrem de variate, datorită perfecţionării continue a tehnicii şi tehnologiilor, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului de mijloace de transport etc. Din această cauză, omul a conceput diverse mijloace de apărare împotriva pericolelor de orice natură. Asemenea mijloace au la bază prevenirea, asistenţa şi prevederea.

Prevenirea este cel mai bun mijloc de protecţie, dar nu este eficientă atunci când riscurile sunt generate de forţe ale naturii. Prevenirea apare astfel ca cel mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor. În realitate s-a dovedit că are destul de rar un efect radical, îndeosebi când riscurile sunt generate de forţele naturii.

Asistenţa este o acţiune ce vizează repararea daunelor, dar este incertă şi nu întotdeauna suficientă, neputând repara decât parţial şi momentan pagubele suferite.

Prevederea implică întotdeauna constituirea anticipată a unor resurse pentru nevoi viitoare. În acest sens, asigurarea este cea mai reuşită formă a prevederii, desfăşurându-se în mod profesional, cu concursul companiilor de asigurare, într-un mediu legislativ specific, pe piaţa concurenţială a asigurărilor.

Asigurarea protejează împotriva producerii unor evenimente nedorite, care antrenează importante pagube materiale şi financiare greu de suportat şi care pot destabiliza activitatea agenţilor economici şi a populaţiei.

Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă modestă, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compensează pagubele suferite de cei încercaţi. Plătind un procent relativ mic din acoperirea exercitată de poliţa de asigurare persoanei care îşi asumă riscul, (asigurătorul), asiguratul primeşte în schimb o garanţie de despăgubire împotriva pierderii posibile şi viitoare. Asigurarea distribuie daunele produse anumitor persoane între numeroşii deţinători de poliţe, astfel încât nici o persoană (organizaţie) să nu suporte o daună, reduce temerile asiguratului, oferindu-i securitate, ceea ce duce la încredere sau la eliberarea dintr-o dificultate financiară.

Societăţile gestionare ale mai multor astfel de poliţe de asigurare poartă numele de societăţi asigurare-reasigurare, în contextul economiei de piaţă, asigurările şi reasigurările constituind o ramură de activitate, un sector al serviciilor cu caracter financiar, cu multiple valenţe. Dezvoltarea industriei asigurărilor şi reasigurărilor prezintă conotaţii economice complexe, ce implică nu doar persoanele asigurate sau firmele reasigurate, ci întreaga societate.

Amploarea riscurilor de toate categoriile, care afectează un număr tot mai mare de persoane fizice sau juridice, impune ca fiind strict necesară sporirea activităţii de asigurare. Ponderea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea economică sau să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor. Deci omul este supus unor pericole multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau de către anumiţi factori economici sau sociali. Pericolele şi riscurile la care omul este supus sunt generatoare de pagube şi, de aceea, el trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de efectele lor, pentru a acţiona împotriva lor.