Asistența socială a copilului deficient fizic

1.INTRODUCERE

Problematica handicapului infantil trebuie privita in mod complex : medical, educational, psihologic, professional si social .

Viata, dezvoltarea si bunastarea copiilor acestei tari reprezinta o responsabilitate fundamental a intregii societati romanesti. Unirea tuturor eforturilor in vederea ameliorarii situatiei copiilor cu deficienta ar putea reprezenta un model de intelegere si colaborare la nivel national .

Un aspect important reiesit din analiza vietii si activitatii copilului deficient fizic priveste modul in care acesta gandeste asupra viitorului sau. Acest copil doreste sa fie independent, sa-si intemeieze o familie, sa desfasoare o activitate profesionala, care sa-i permita asigurarea unor conditii optime de viata si sa participe activ la viata comunitatii. Persoanele handicapate si familiile lor trebuie sa aiba acces la toate informatiile referitoare la diagnostic, drepturi, servicii si programe disponibile .

Programele destinate persoanelor cu handicap sunt orientate catre cresterea gradului de constientizare a propriilor capacitati si a drepturilor de care beneficiaza .

Sustinerea acestor persoane presupune in primul rand, asigurarea accesului la mediul inconjurator in sensul realizarii unor “strazi pentru toata lumea” accesibilitatea la toate institutiile statului si nu numai, posibilitatea folosirii mijloacelor de transport in comun, chiar si pentru cei care utilizeaza fotoliul rulant.

Un alt pas important in rezolvarea problemelor pesoanelor cu handicap il reprezinta obtinerea de informatii legate de prevalenta deficientei si a incapacitatii. Datele centralizate la nivel national vor permite realizarea unor corelatii la nivelul veniturilor, cu nivelul educational si cu alte variabile. Alte surse legate de prevalenta persoanelor cu deficient sunt reprezentate de sistemele de inregistrare apartinand de sanatate , educatie sau oficiile de incadrare a fortei de munca.

In Romania in urma anchetei privind gradul e autonomie a handicapului realizata in 1994 au rezultat un nr. de 840.000 de persoane cu handicap, deci o prevalenta de 3,63%. Din pacate, datele statistice si evidentele sunt precare, astfel ca apar situatii in care unele persoane beneficiaza de scutiri pe impozit pe salarii, desi nu se afla in evidenta Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap.

Societatea ii asigura persoanei cu deficient ajutor material, de multe ori insuficient, dar ea doreste sa se incadreze in munca, sa beneficieze de conditii corespunzatoare capacitatilor sale, sa obtina rezultate care sa fie apreciate de cei din anturaj. Pentru aceasta este necesara schimbarea mentalitatii. In loc de asigurarea unui venit dezidoriu, este de dorit sa i se ofere persoanei cu deficient posibilitatea de a lucra in ateliere protejate, sa i se asigure unele facilitati care sa-i permita sa-si intretina familia .

2. CONCEPTUALIZAREA NOTIUNILOR DE DEFICIENTA , INCAPACITATE, HANDICAP

Termenul de “handicap” inseamna pierderea sau limitarea sanselor de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu ceilalti membri ai sai. Acest termen descrie interactiunea dintre persoana cu incapacitate, persoana sanatoasa si mediu.

Scopul acestui termen este de a concentra atentia asupra deficientelor din mediul inconjurator si a unor actiuni organizate de societate, ca de exemplu : informatiile, comunicarea si educatia, care impiedica persoanele cu handicap sa participle in conditii de egalitate.

Este dificil de elaborate o definitie care sa fie in acelasi timp riguroasa si nonsigmatizata.

Modelul traditional al bolii se poate prezenta prin urmatoarea secventa:

ETIOLOGIE-PATOLOGIE-MANIFESTARE

Acest model nu reflecta toate problemele in raport cu boala. Analizand situatia persoanei cu handicap in raport cu boala, Wood propune o terminologie pe trei paliere :

BOALA = DEFICIENTA = INCAPACITATE = HANDICAP

DEFICIENTA sau infirmitatea cuprinde orice pierdere, anomalie sau dereglare a unei structuri sau a unei functii anatomice, fiziologice, descriind tulburari la nivelul organismului (deficient ale membrelor, organelor, altor structuri sau functii).

INCAPACITATEA insumeaza un mare numar de diferite limitari functionale ce pot fi intalnite la orice populatie a oricarei tari din lume .Inglobeaza orice restrictie, discriminare, lipsa ori pierderea capacitatii de a efectua o activitate in conditii considerate normale pentru o fiinta umana. Persoanele pot avea incapacitati cauzate de disfunctionalitati fizice, intelectuale sau senzoriale, de conditii de sanatate sau de boli mintale. Asemenea disfunctionalitati, conditii sau boli pot fi de natura permanenta sau temporara.

HANDICAPUL este definit ca dezavantajul unei anumite persoane , ca urmare a unei deficient sau incapacitati, care limiteaza sau impiedica satisfacerea totala sau partiala a sarcinilor considerate ca normale pentru ea.

In consecinta termenul de “handicap” desemneaza rolul social al persoanei cu deficient sau incapacitate. Datorita handicapului, persoana este dezavantajata comparativ cu alte persoane, dezavantajul manifestandu-se in interactiunea individului cu mediul social .

Folosirea termenilor “incapacitate” si “handicap” asa cum sunt definite mai sus, trebuie privite in lumina istoriei moderne a incapacitatii.