Comunicarea de Marketing prin Mass-Media

Capitolul 1: Consideraţii generale

1.1. Definirea mass-media

Informaţia este foarte importantă pentru societatea contemporană, deoarece democraţia

presupune libertatea de exprimare şi informarea oamenilor. Informaţia va deveni cu atât mai

importantă în viitor cu cât înaintăm din ce în ce mai mult în era tehnologică. Una din speranţele

comunicării de masă în era tehnologică este că oamenii vor fi mai bine informaţi şi se vor putea

implica în soluţionarea diverselor probleme legate de poluarea mediului, energia nucleară, poluarea nucleară, terorism etc.

Mass-media are misiunea de a informa publicul, este vorba de o cerinţă imperativă: mass-media are, înainte chiar de exercitarea acţiunii sale, rolul de a informa. Acest lucru este considerat o obligaţie a instituţiilor mass-media, ceva ce trebuie realizat, indiferent de obstacolele sau de conjuncturile concrete în care lucrează.

Termenul mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie engleză la plural, care a fost preluată și în română, având traducerea și semnificația „medii (de comunicare) de mase”.

Media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele/mediile de informație publice care ajung la un număr foarte mare de persoane, ca de exemplu televiziune, radio, internet, presă inclusiv aparițiile periodice ca ziare, reviste sau foiletoane. Aceasta presupune că produsul respectiv este ușor de obținut și are un preț accesibil pentru toate grupurile sociale.

Sistemul mass-media asigură circulaţia informaţiilor, opiniilor şi atitudinilor considerate a avea semnificaţie socială, reprezintă o adevărată legătură informaţională între diverse părţi şi segmente sociale. Mass-media contribuie la cristalizarea şi, apoi, la răspândirea opiniei publice.

1.2. Scopurile generale ale mass-media:

a) profitul - orice mijloc de informare în masă urmăreşte obţinerea de profit; de regulă, mărimea acestuia depinde direct proporţional de audienţă (cititori, ascultători, telespectatori); o audienţă mare atrage după sine contracte de sponsorizare şi reclamă mai profitabile;

b) prestigiul profesional - se dobândeşte, de regulă, prin calitatea informaţiei vehiculate, seriozitatea,consecvenţa şi profesionalismul echipei;

c) patriotismul şi spiritul civic - se traduc în tendinţa conjugată a tuturor mijloacelor de informare în masă de a-şi făuri statutul de "a patra putere în stat" sau de "câine de paza al natiunii".

1.3. Clasificarea sistemul mass-media

Cel mai simplu mod de a cartografia universul presei este acela ce are drept criteriu suportul pe care este transmis mesajul; distingem astfel presa scrisă (textul este fixat pe un suport solid-hârtia) şi presa audiovizuală (textul este fixat pe unde hertziene). În cadrul fiecaruia dintre aceste sisteme funcţionează mai multe tipuri de clasificare.

1. Presa scrisă

Cel mai simplu criteriu de clasificare referitor la presa scrisă este ritmul de aparitie; distingem astfel publicaţii cu periodicitate zilnică, saptamânală, lunară, trimestrială, semestrială şi anuală.

Publicaţiile sunt diferite şi după tirajul lor: unele au tiraje de milioane de exemplare zilnic, iar altele doar de câteva mii. Totuşi, pentru specialistul în comunicarea cu presa, tirajul nu trebuie să reprezinte un criteriu discriminatoriu; el colaborează cu jurnaliştii, cu oamenii specializaţi într-un anumit domeniu, care trebuie respectaţi pentru competenţa lor, şi nu pentru numărul de exemplare în care se vinde publicaţia la care lucrează.

Un alt criteriu de clasificare, inspirat din experienţa tipografică, este formatul publicaţiei. În linii mari se pot distinge formatele de tip revistă (variind în jurul dimensiunii unei coli de hârtie A4) şi formatele de tip ziar.

Din perspectiva ariei de circulaţie, publicaţiile pot fi: naţionale (au o difuzare ce acoperă întregul teritoriu al unui stat), regionale şi locale. În ultima categorie intră atât jurnalele cu tiraje de câteva mii de exemplare, cât şi marile cotidiane ale uriaşelor metropole moderne, cu tiraje de sute de mii de exemplare.