Conceptul de marketing. funcțiile marketingului

Aparut initial pe planul practicii economice, marketingul a constituit mai apoi – si cu deosebire in a doua jumatate a secolului XX – obiectul unor ample dispute si tot mai profunde cercetari teoretice.

Termenul de origine anglo – saxona, markentingul deriva din participiul present al verbului “to market”, a carui semnificatie este aceea de a desfasura tranzactii de piata, respective de a cumpara si de a vinde. Privit strict prin prisma semnificatiei sale etimologice, marketingul ar definii, astfel, actul procesului schimburilor in spatial pietei. O asemea acceptiune, desi aparent corecta, apare insa ca fiind prea putin corespunzatoare fata de realitate, neputand reliefa bogatia, complexitatea se semnificatii a marketingului.

Pe masura propagarii sale, au inceput sa se inregistreze tot mai multe incercari de a definii cat mai complet, mai corespunzator, seminificatia reala a marketingului. Ca atare, in literature de specialitate intalnim numeroase si variate definitii ale acestuia, differentiate in raport cu sfera sa de cuprindere, de unghiul in care a fost perceput pe parcursul evolutiei sale.

Se apreciaza, ca definitiile formulate in prima jumatate a secolului XX sunt specifice “vechiului” concept de marketing, iar cele ulterioare, cand a avut loc o revizuire profunda a acestui concept, sunt specifice “noului” marketing.

In evidentierea semnificatiei marketingului, se ia, de regula, ca punct de plecare definitia data de Asociatia Americana de Marketing, definitie ce s-a bucurat de o larga ciculatie in cadrul specialistilor. Potrivit acesteia, marketingul vizeaza “ realizarea activitatilor economice care dirijeaza fluxul de bunuri si servicii de la producator la consummator sau utilizator. Mai concret, din aceasta definitie resulta ca marketingul: se refera la un complex de activitati economice; are sub incidenta sa atat bunurile cat si serviciile; urmareste sa orienteze fluxul de bunuri si servicii de la producatori pana la purtatorii cererii; se refera atat la destinatarii bunurilor de consum final cat si la cei ai bunurilor de consum intermediar.

Pornind de la definitia initiala formulata de Asociatia Americana de Marketing, s-a urmarit, de la un autor la altul, imbunatatirea ei treptata, nu numai ca formulare, ci si in esenta. In cadrul acestor preocupari poate fi retinuta mai intai concluzia la care a ajuns un reputat specialist american, prfesorul W.J. Stanton, potrivit caruia, „marketingul este un intreg sistem de activitati economice referitoare la programarea, stabilireapreturilor, promovarea si distribuirea produselor si serviciilor menite sa satisfaca cerintele consumatorilor actuali si potentiali.

O formulare mult mai concisa si, in acelasi timp, cuprinzatoare asupra acestei teme o datoram altor doi renumiti profesori americani, McCarthy si Perrault, potrivit carora marketingul semnifica suma tuturor eforturilor dirijate de catre o intreprindere in vederea satisfacerii consumatorilor sai cu un profit. Rezulta cu claritate faptul ca marketingul, conceptul in sine, vizeaza organizarea unei orientari simultane spre sonsumatori si spre profit, integrand eforturile organizatiei in aceasta optica.

Definitia cea mai frecvent invocata de specialisti, in ultima vreme, este cea data marketingului de catre Philip Kotler, care considera ca aacesta se refera la activitatea umana indreptata in directia satisfacerii nevoilor si dorintelor prin intermediul procesului schimbului, precizand in continuare, ca activitatea umana specifica maerketingului are loc in legatura cu pietele.

Acelasi distins autor considera intr-o lucrare mai recenta ca fiind acceptabila urmatoarea formulare: Marketingul este un proces social si managerial prin care indivizi si grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse avand o anumita valoare. Astfel, prin acest proces, organizatiile se racordeaza la piata intr-un mod creativ, productiv si profitabil.

In ultima vreme, tot mai multi autori delimiteaza definitiile atribuite marketingului in perioada postbelica in doua mari categorii: o prima categorie este cea a definitiilor asa-zise „clasice” sau „inguste”, in fruntea carora este asezata definitia Asociatiei Americane de Marketing, iar cea de-a doua categorie, a definitiilor numite „moderne” sau „largi”, indica drept model pe cele formulate de Kotler, McCarthy si alti autori consacrati.

Definitiile marketingului sunt un produs al dezvoltarii practicilor de marketing, dar si al reflectarii lor pe plan ideatic. Ele pot servii ca punct de reper in studiul teoriei marketingului, al carui proces se afla, in opinia majoritatii specialistilor, in plina dezvoltare. In acest context se remarca, printre altele, distinctia terminologica pe care urmaresc sa o introduca o serie de lucrari, intre produsul practicii si cel al gandirii de marketing. Drept urmare, autorii respectivi opereaza cu doi termeni, respectiv marketingul, privit ca proces sau ca o actiune practica si conceptul de marketing, semnificand o atitudine, o filozifie sau un mod de gandire.

Marketingul, privit ca un concept de natura economica, implica o anumita abordare a proceselor economice pe care le incumba, conceptul respectiv fiind produs al activitatii practice, al realitatii economice.