Criza dioxinei din Belgia

În primăvara anului 1999, dioxina a fost introdusă în produsele alimentare belgiene, inclusiv în exporturi, prin intermediul grăsimii animale contaminate folosită în furajele furnizate de fermele belgiene, franceze şi olandeze. Găini, porci şi vite au mâncat furaje contaminate şi un nivel ridicat de dioxină s-a găsit în produsele din carne, precum şi ouă. Ceea ce a urmat a fost încă un scandal european pentru siguranţa alimentară, umplut cu drama şi revolta opiniei publice. Au început investigaţiile guvernului, eliminarea şi distrugerea de tone de ouă şi produse din carne şi pierderi uriaşe economice. Eroarea majoră a guvernului a fost că nu a prezentat prompt publicului toate detaliile despre criză. Guvernul cu un management deficitar al crizei şi strategia de comunicare au devenit punctul central în cadrul atenţiei publice şi al criticilor mass-media. Nu doar reputaţia aprovizionării cu produse alimentare a fost pătată, ci şi încrederea opiniei publice în guvern a fost deteriorată, ducând la demisia a doi miniştrii şi eliminarea partidului de guvernământ din alegerile naţionale.

Mass-media internaţională a relatat începutul crizei de contaminare cu dioxină pe 29 mai 1999, cu o zi după ce minstrul belgian de Sănătate Publică a anunţat interzicerea vânzării de pui şi ouă. Povestea, cu toate aceastea, se pare că nu a început aici. Potrivit autorităţilor belgiene, guvernul ştia de problemă de la jumătatea lunii martie, însă prezenţa unor niveluri ridicate de dioxină s-a confirmat pe 26 aprilie, cu o lună înainte de contaminarea propriu-zisă ce s-a făcut publică.

Pe 18-19 ianuarie 1999, un depozit rezervor de grăsime deţinut de firma Verkest, care obţinea grăsime animală şi vegetală fost contaminat cu o substanţă care conţinea dioxină. Nu a existat nicio confirmare oficială din partea guvernului privind sursa dioxinei sau cum a ajuns în grăsimea animală, însă acuzaţiile mass-media ce au fost publicate în câteva zile după 29 mai au semnalat faptul că uleiul de motor sau un alt ulei industrial a fost în mod deliberat sau accidental amestecat cu grăsimi de origine animală. Până la sfârşitul lunii ianuarie, grăsimea contaminată era procesată ca grăsime animală şi utilizată pentru a face furajele animalelor de la Verkest. De asemenea, Verkest a furnizat grăsimi contaminate pentru alţi opt producători belgieni de hrană pentru animale, precum şi unor producători de origine franceză şi olandeză. Această hrană din Verkest şi din partea altor producători era apoi vândută producătorilor de ouă, pui, carne de porc şi vită.

Pe parcursul lunii februarie, firma Da Brabender, un producător de hrană pentru animale, a început să observe probleme cu găinile clocitoare, care erau folosite pentru a produce pui. Guvernul belgian nu a stabilit exact care a fost natura acestor probleme, însă mass-media a semnalat faptul că au existat probleme ale puilor cu sistemul nervos şi a apărut o proporţie ridicată de ouă clocite. Pe 3 martie, firma a contactat societatea de asigurări, care la rândul său a numit un medic veterinar pentru a investiga problema. Peste două săptămâni, doctorul Destickere a ajuns la concluzia că grăsimea din hrana animalelor era cea mai probabilă cauză a problemei. Pe 18 martie, Da Brabender a trimis o mostră de hrană pentru animale, produsă în ianuarie la o firmă olandeză, la un laborator pentru analiză. Da Brabender a anunţat Ministerul Belgian al Agriculturii la data de 19 martie. Câteva zile mai târziu, guvernul belgian începe investigaţiile la Verkest, au fost luate eşantioane din diferite rezervoare, însă analiza finală din luna mai a evidenţiat faptul că nu a existat nicio urmă de dioxină în aceste rezervoare.

Pe 21 aprilie, doctorul Destickere raporta la Ministerul Agriculturii suspiciunile sale că dioxina poate fi rădăcina problemei. Cinci zile mai târziu, pe 26 aprilie, la mai mult de o lună după ce probele au fost trimise la laborator, rezultatele analizei au confirmat bănuielile sale că dioxina era prezentă la un nivel ridicat în hrana animalelor, precum şi în grăsimea de pui.

Pe baza acestor rezultate, guvernul belgian, pe parcursul lunii mai:

- A depistat distribuţia grăsimii contaminate şi a hranei pentru animale vândute de Verkest din 19 până la 31 ianuarie;

- Cele opt firme belgiene producătoare de hrană pentru animale, împreună cu producătorul francez şi olandez au fost identificaţi. Autorităţile franceze şi olandeze au fost anunţate oficial pe 3, şi respectiv 12 mai;

- Zece ferme de păsări de curte care au cumpărat hrană de la Verkest au fost de asemenea identificate;

- A fost oprită producţia şi vânzarea de furaje pentru animale şi a grăsimii de la nouă producători, inclusiv Verkest;

- A oprit vânzarea de pui de găină şi de ouă de la zece cumpărători ai firmei Verkest;

- Au luat mai multe probe pentru testarea puilor, ouălor şi hranei pentru animale;

- Au fost investigate 417 ferme de păsări de curte, suspecte că au primit alimente contaminate.

Pe 26 mai, rezultatele testelor au scos la iveală un nivel ridicat de dioxină în găinile clocitoare şi la ouăle care provin de la fermele ce au primit hrană pentru animale de la producătorii implicaţi. Asta însemna că puii de găină şi ouăle de pe piaţă în luna aprilie au avut un nivel ridicat de dioxină. Începând cu 27 mai, 417 ferme de păsări de curte care ar fi cumpărat hrană de la aceşti nouă furnizori au fost plasate sub supraveghere şi între timp a început depistarea păsărilor şi ouălor care au fost comercializate pănă la data de 30 mai.

Guvernul belgian a explicat situaţia într-un scurt comunicat de presă pe 27 mai. În aceeaşi zi, ţările membre ale Uniunii Europene au fost informate oficial cu privire la situaţia existentă. La 28 mai, Ministerul Sănătăţii a ordonat eliminarea puilor şi a ouălor de pe rafturile magazinelor şi a avertizat publicul să nu consume carne de pasăre şi ouă din Belgia.

După acel week-end, începând cu 31 mai, mass-media a explodat cu afirmaţii că guvernul ştia de această problemă de la începutul lunii februarie. Un raport remarca faptul că a fost o forţare mass-media pentru ca guvernul să elibereze silit informaţiile. Este acuzat guvernul că a servit interesele economice ale fermierilor şi sindicatelor din industria cărnii şi a încercat să se apere în pregătirea pentru alegerile generale de pe 13 iunie, în loc să protejeze sănătatea publică. Ziarele belgiene au fost deosebit de aspre, numind incidentul “haos total” şi o “catastrofă umană şi economică”, spunând de asemenea că reputaţia Belgiei în străinătate este ruinată, iar agro-industria ameninţă că mii de locuri de muncă sunt în pericol, iar companii şi comercianţi sunt în dificultate.

La 1 iunie, guvernul belgian a stabilit un website cu fapte şi date despre contaminare, informaţii despre dioxină, comunicate de presă, adrese, numere de telefon şi rapoarte guvernamentale oficiale pentru lectura publică. La fel de bine publicul a fost informat cu privire la centrele de apel pe care le-ar putea apela pentru informaţii.