Culegerea Informațiilor despre Piața Produsului X cu Ajutorul Chestionarului

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Metode de administrare a chestionarului

Ancheta la domiciliu

Are marele avantaj de a pune în contact anchetatorul cu intervievatul. Acest fapt permite, atunci când este necesar, să se precizeze obiectivul chestionarului, ca şi conţinutul întrebărilor. Dimpotrivă, personalitatea anchetatorului poate influenţa într-o anumită măsură calitatea răspunsurilor.

Principalele avantaje ale acestei metode sunt următoarele:

- spontaneitatea răspunsurilor;

- supleţea chestionarului;

- certitudinea asupra identităţii intervievatului;

- observarea reacţiilor intervievatului.

Principalul inconvenient este costul său ridicat, datorat numărului de anchetatori şi timpului necesar pentru discuţii.

Ancheta prin corespondenţă

Această metodă este foarte frecvent utilizată; prezintă o serie de avantaje certe, dar şi câteva inconveniente grave.

Avantajele metodei sunt:

- absenţa influenţei celui care intervievează;

- numărul mare de contacte posibile şi dispersia lor geografică;

- posibilitatea de a trimite chestionare lungi şi detaliate, cerând mai mult de la cel anchetat, pentru că acesta dispune de timp pentru a răspunde.

Inconvenientele metodei privesc:

- necesitatea de a avea un fişier de adrese;

- absenţa spontaneităţii răspunsurilor;

-diferenţa – uneori importantă – între chestionarele trimise şi cele care

revin şi pot fi exploatate, ceea ce pune problema reprezentativităţii

răspunsurilor obţinute. Rata de răspuns este deseori mai mică de 10%.

Ancheta prin telefon

Având un cost relativ scăzut, fiind suplă şi rapidă, ea pare a fi

avantajoasă a priori; totuşi, inconvenientul constă în aceea că eşantionul ales

din listele telefonice nu este întotdeauna reprezentativ pentru populatie.

Totală. În cazul intervievării unui grup de întreprinderi, soluţia poate fi

interesantă. În toate cazurile, discuţia trebuie să fie scurtă, sub cinci minute.

Ancheta pe stradă

Constă în intervievarea unui anumit număr de trecători (după ce s-au selecţionat străzile unui oraş). Acest procedeu, care presupune un chestionar scurt, cunoscut de anchetator, este foarte rapid. Calitatea eşantionului depinde de multe elemente subiective şi tendinţa naturală este de a contacta persoane asemănătoare.

Construirea chestionarului

Sfaturi utile

La redactarea unui chestionar trebuie să avem în vedere următoarele

elemente:

întrebările să fie precise şi uşor de înţeles, pentru ca răspunsurile sănu fie ambigui. “Care sunt cumpărăturile de citrice pe care le-aţi făcut în ultima vreme?” este un exemplu de întrebare incorect formulată. Ar fi preferabil să descompunem această întrebare şi să precizăm cuvântul citrice. Presupunând că ancheta se realizează la ieşirea dintr-un magazin, întrebările corecte sunt următoarele: “Aţi cumpărat citrice?” şi “Ce fel de citrice şi în

ce cantităţi?”, dacă răspunsul la prima întrebare a fost afirmativ; evitarea întrebărilor jenante (cum ar fi cele referitoare la nivelul venitului) la începutul chestionarului. Acestea sunt formulate la finalul chestionarului;

-formularea întrebărilor să nu sugereze răspunsul;

-prevederea, uneori, a unor întrebări filtru la începutul chestionarului, pentru a tria persoanele care vor fi anchetate, sau în cursul chestionarului pentru a realiza verificări şi a testa sinceritatea răspunsurilor. Întrebări deschise şi întrebări închise

Întrebările închise sunt cele care cer intervievatului să aleagă între diferite posibilităţi. Le întâlnim exclusiv în chestionarele studiului de piaţă cantitativ. Contrar acestora, întrebările deschise oferă deplină libertate intervievatului pentru a-şi formula răspunsul. Ele sunt utilizate pentru studiile de motivaţie, dar şi în sondaje, ca primă întrebare pentru a introduce

tema şi a facilita comunicarea, sau în cursul chestionarului pentru a întreţine interesul, dând intervievatului impresia că se poate exprima mai liber. Pentru consumator, este deseori mai uşor să spună ce produs nu preferă decât ce produs preferă.

Principalele întrebări închise

Întrebări la care se răspunde prin da sau nu. De exemplu: “Aveţi un frigider?”. În anumite cazuri se introduce şi o a treia posibilitate de răspuns: “nu ştiu”.

Se estimează că atunci când rata de răspuns la varianta “nu ştiu“ este mai mare de 10%, întrebarea nu a fost bine formulată.

Întrebări la care răspunsul este cifrat. De exemplu: “Ce cantitate de

lapte consumaţi în medie, pe săptămână?”

Întrebări la care răspunsul este ales, prestabilit de către anchetator. Se poate simplifica sarcina intervievatului, dându-i acestuia posibilitatea să aleagă răspunsul dorit dintr-o listă de răspunsuri. De exemplu: “Ce cantitate de lapte cumpăraţi, în medie, pe săptămână?” Variantele de răspuns ar putea fi: sub 1 litru; între 1 şi 3 litri; peste 3 litri; nu ştiu.

Întrebări care presupun o clasificare a răspunsurilor. În acest caz se

propun răspunsuri posibile la întrebări şi se cere să se dea o ordine de

preferinţă, de exemplu prin numerotare. Am putea da următorul exemplu:

“Numerotaţi, începând cu cele care vi se par cele mai importante, calităţile

(culoarea, forma, savoarea) unui fruct”.