Cuprins
- Cap. 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND DESIGNUL.4
- 1.1. Conceptul de design; cauzele apariţiei designului.4
- 1.2. Etape în evoluţia designului.5
- Cap. 2. STUDIU DE CAZ: DESIGNUL TELEFONIEI MOBILE.6
- 2.1. NOKIA E75.6
- 2.1.1.Categorii estetice.6
- 2.1.2.Categorii funcţionale.7
- Concluzie.7
- Bibiografie.8
Extras din referat
Cap. 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND DESIGNUL
1.1. Conceptul de design; cauzele apariţiei designului
Spre deosebire de frumuseţea artistică realizată independent de utilitatea produsului, fenomenul design, conturat ca domeniu estetic autonom în secolul al XX – lea, defineşte conceperea formei utile şi frumoase, totodată, astfel încât forma să se subordoneze în mod ideal funcţiei fără să se recurgă la ornamente şi decoraţiuni inutile. Termenul provine din limba engleză, cu unele influenţe din franceza veche.
Designul are la origine sciziunea dintre concepţie şi producţie care a survenit în timpul revoluţiei industriale. Până atunci obiectul era conceput şi realizat de artizanul însuşi, asistat de ucenicii săi.
În estetică, termenul design are două sensuri curente în afara celui de „desen”, definite astfel de Webster, şi anume :
• „Schiţa preliminară, conturul sau modelul principalelor trăsături ale unui lucru ce urmează a fi executat”;
• „Planul sau aranjamentul de linii, forme, mase şi spaţii dintr-un model pentru a produce un efect plăcut ochilor”.
În anul 1938 Anthony Bertram conferă termenului de design un sens composit: „proces care marchează parcurgerea drumului de la concepţie, prin proiectarea şi producere, până la obiectul finit” , prefigurând accepţiunea pluridisciplinară a activităţii de design.
Thomas Munro defineşte designul ca artă, iar pe de altă parte, integrează în sfera acestuia îmbrăcămintea, stofelel, imprimeurile etc.
Apariţia designului a fost determinată de cauze multiple pe care teoria economică încearcă să le sistematizeze, fără pretenţia de a fi cuprins în întregime cauzalitatea fenomenului .
Există cauze de ordin general – reprezentate de necesitatea producţiei de masă, de necesitatea repetabilităţii în mii şi sute de mii de exemplare a obiectelor utilitare, ca efect al creşterii demografice, a creşterii volumului şi structurii cererii populaţiei.
Evoluţia tehnologiilor, renunţarea la unealta aflată în prelungirea mâinii artizanului, apariţia maşinilor, constituie cauze de ordin tehnologic.
După anul 1850, în Europa şi America de Nord au loc mari descoperiri de noi materiale: aluminiul, mătasea artificială, oţelul inox etc., precum şi cuceriri tehnice, invenţii şi inovaţii. Toate aceste cauze economice restrânse, specifice producţiei industriale, au propulsat designul produselor.
Există de asemenea cauze de ordin ştiinţific, în sensul că studiile şi cercetările întreprinse de filozofi şi esteticieni, în secolul al XIX – lea, au condus la conturarea unui domeniu distinct, propriu economicului mai degrabă decât artei.
În anul 1953, circulau chiar sloganuri de genul „good design, good business” .
1.2. Etape în evoluţia designului
Se consideră că apariţia designului industrial a avut loc în Germania, unde în anul 1907, câtorva artizani şi arhitecţi li s-a încredinţat de către unele întreprinderi germane designul diverselor produse destinate fabricaţiei de serie.
În anul 1915, în Marea Britanie, a luat fiinţă un organism oficial sinonim celui german „Design and Industries Association”. Din păcate, niciuna dintre aceste două mişcări nu a avut un veritabil impact în industrie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Designul in Domeniul Telefoniei Mobile.doc