Dezechilibrul Inflaționist

CAPITOLUL 1.

INFLAŢIA. ABORDĂRI TEORETICE

1.1. Definirea inflaţiei

Inflaţia este un dezechilibru care atinge toate economiile naţionale. De aceea, se cuvine să se precizeze ce cuprinde această noţiune. Se impune o analiză a cauzelor inflaţiei, înainte de a lua orice fel de măsuri de politică economică specifice combaterii acesteia.

Sursele inflaţiei sunt foarte numeroase şi una din problemele esenţiale este aceea de a şti dacă acestea sunt legate, altfel spus, dacă ele sunt traducerile multiple ale unui tip de dezechilibru fundamental ar afecta din ce în ce mai mult şi mai violent economiile dezvoltate. Accentuarea fenomenului inflaţionist ar putea lăsa impresia că nu există doar o singură schimbare a ritmului, dar că poate, în mod egal, ar exista o schimbare a rotirii procesului inflaţionist.

Experienţele recente ale luptei contra inflaţiei, conduse cu succes de la începutul deceniului 80, în multe din ţările industrializate, stabilesc că inflaţia nu este o fatalitate, nu este un destin.

Mulţi oameni asociază inflaţia cu creşterile preţurilor şi serviciilor specifice. Trebuie să fim foarte atenţi pentru a distinge fenomenul inflaţiei din creşterile pentru bunuri şi servicii. Inflaţia este o creştere în nivelul mediu al preţurilor, nu o schimbare în orice preţ specific. De exemplu, ştiind preţul fiecărui tip de fruct, se poate apoi compune nivelul mediu al preţurilor fructelor. Cifra rezultată nu trebuie să se refere la fiecare produs în mod particular, dar trebuie să transmită sensul a cât de mare este costul unui „coş caracteristic” cu fructe.

Prin repetarea acestor calcule zilnic, se poate apoi să determinăm dacă preţul fructelor la valoare medie au fost schimbate.

Cu această ocazie am putea constata că preţurile merelor au urcat, în timp ce preţul portocalelor au a căzut, preţul mediu al fructelor rămânând neschimbat. Aceleaşi tipuri de calcule sunt făcute pentru a măsura inflaţia în întreaga economie. Mai întâi determinăm preţul mediu al întregii producţii – nivelul mediu al preţului – apoi vom vedea schimbările în această valoare medie. Creşterea în nivelul mediu al preţului ne îndreaptă spre inflaţie.

Nivelul mediu al preţului se poate prăbuşi tot atât de bine aşa cum poate să şi crească.

O scădere în preţurile medii- deflaţia – se petrece când preţurile scad la unele bunuri şi servicii cu pondere mai mare în coşul reprezentativ decât creşterile preţului la toate celelalte. Deoarece inflaţia şi deflaţia sunt măsurate în termenii nivelurilor medii ale preţului, este posibil ca preţurile individuale să crească sau să scadă continuu în afara schimbării în nivelul mediu al preţului.

Deja am notat, spre exemplu, că preţul merelor poate creşte fără creşterea preţului mediu al fructelor, atât timp cât preţul altor fructe scade. În astfel de situaţii, preţurile relative se schimbă, dar nu preţurile medii. O creştere în preţul relativ al merelor, spre exemplu, înseamnă simplu că merele au devenit mai scumpe în comparaţie cu alte fructe (sau alte bunuri şi servicii).

Schimbările în preţurile relative pot avea loc într-o perioadă cu preţuri medii stabile. De fapt, în economie, unde milioane de bunuri şi servicii sunt schimbate pe pieţele factorilor şi produselor, preţurile relative sunt întotdeauna în schimbare. Într-adevăr, schimbările preţului relativ sunt un element esenţial al mecanismului pieţei.

Reamintim ce se întâmplă când preţul de piaţă al serviciilor caracteristice creşte relativ faţă de alte bunuri şi servicii. Acest preţ (relativ) crescut pune în alertă producătorii să crească producţia lor, diminuând alte activităţi de producţie sau de petrecere a timpului liber. Această creştere în preţul relativ exprimă creşterea cererii 0consumatorului pentru acest produs, asemenea schimbări în combinaţia producţiei sunt de dorit.

Inflaţia generală – o creştere în nivelul mediu al preţului – nu îndeplineşte aceeaşi funcţie de piaţă. Dacă toate preţurile cresc în acelaşi ritm (cu aceeaşi rată), creşterile preţului pentru bunuri specifice au o valoare mai mică, ca semnale ale producţiei. În foarte puţine cazuri, când multe, dar nu toate preţurile cresc, schimbările în preţurile relative determină modificări, dar nu aşa imediate. Este posibil ca unele preţuri să se prăbuşească chiar în timpul perioadelor de inflaţie generalizată.

1.2. Tipuri de inflaţie

Inflaţia contemporană reprezintă un dezechilibru structural monetaro – real, care exprimă existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile economiei, fapt ce antrenează deprecierea banilor neconvertibili în aur şi a celor neconvertibili în general, ca şi creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor.

În literatura de specialitate se utilizează diferite criterii de delimitare a formelor inflaţiei. Din punct de vedere al intensităţii întâlnim:

• Inflaţia moderată, caracterizată printr-o creştere medie anuală a preţurilor şi serviciilor de circa 3-4%, care duce la deprecierea lentă şi rapidă a banilor, fără şocuri economice;

• Inflaţia deschisă, în care creşterea anuală a preţurilor este între 5 şi 10% şi este însoţită de creşteri economice mai reduse sau chiar stagnări;

• Inflaţia declarată, în care preţurile cresc anual cu 10-15%;

• Inflaţia galopantă, în care preţurile şi tarifele cresc anual cu mai mult de 15%, provocând mari dezechilibre economice şi sociale;

• Hiperinflaţia, forma cea mai periculoasă şi excesivă a inflaţiei, în care preţurile cresc la intervale scurte de timp, antrenând dezechilibre generale în economia naţională;

• Dezinflaţia, se manifestă prin încetinirea durabilă şi autoîntreţinută a ritmului de creştere a nivelului general al preţurilor;

• Creşterea economică neinflaţionistă, este o inflaţie moderată însoţită de o creştere economică mai mare decât inflaţia;

• Stagflaţia, desemnează acea situaţie din economie în care coexistă inflaţia cu lipsa de creştere economică;

• Slumflaţia, sintetizează coexistenţa inflaţiei galopantă cu recesiunea economică.

1.3. Efectele inflaţiei asupra economiei

Băncile centrale sunt unite în hotărârea lor de a stăpâni inflaţia. Sondajele de opinie indică faptul că inflaţia este adeseori inamicul numărul unu. Acest fenomen este periculos şi costisitor datorită faptului că în perioadele cu inflaţie preţurile şi salariile nu se modifică în acelaşi ritm, adică apar schimbări ale preţurilor relative.

1.3.1. Efectele microeconomice ale inflaţiei

Trebuie să distingem între preţurile medii şi preţurile relative (comparative) dacă este să înţelegem adevăratele consecinţe ale inflaţiei.

Cu toate acestea, opinia populară consideră, în mod natural, că nu oricine este afectat în rău când preţurile cresc. Deşi inflaţia face unor oameni mai mult rău, ea face altora mai bine. Unii oameni chiar devin mai bogaţi când preţurile cresc!

Consecinţele la nivel micro ale inflaţiei se reflectă în redistribuirile veniturilor şi bogăţiei, nu declinuri generale în fiecare mărime a bunăstării noastre economice.

Aceste redistribuiri se petrec pentru că oamenii cumpără diferite combinaţii de bunuri şi servicii variate (inclusiv munca).

De aceea, impactul inflaţiei asupra indivizilor depinde de preţurile bunurilor şi serviciilor, de cum cumpără şi vinde fiecare persoană în realitate. În acest sens, inflaţia acţionează precum o taxă, luând din venitul sau bogăţia unor oameni şi dând altora. Această taxă este o percepere de impozite prin schimbări în preţuri, schimbări şi în bogăţie.