Evoluția științifică a managementului

Introducere

Motivul alegerii temei “Evolutia stiintifica a managementului” este fundamentat pe necesitatea cunoasterii acestui subiect ca punct de plecare in aprofundarea disciplinei intitulata “Metode si tehnici de cercetare stiintifica in managementul european”.

Prin urmare, prezentul referat isi propune sa scoata in evidenta evolutia si etapele in management.

Am considerat importanta tratarea explicita si realista a subiectului, punand accentul pe elementele valoroase ale acestie arii.

Lucrarea de fata este intocmita in vederea promovarii examenului la acesta disciplina si formarii abilitatilor necesare pentru elaborarea unei lucrari stiintifice de mai mare intindere si complexitate, la finalui acesui ciclu de invatamant.

In scopul intocmirii acestei lucrari am consultat o serie de materiale bibliografice dintre care amintesc : Emil Mihulea –‘Conducerea. Contributii la elaborarea stiintei conducerii’; T.Zorlentan (coordonator) – ‘ Managementul organizatiei’, etc.

Necesitatea conducerii stiintifice

Unirea eforturilor pentru atingerea obiectivelor comune si individuale reprezinta unul dintre factorii obiectivi care explica aparitia colectivelor, a intreprinderilor (organizatiilor) si, implicit, a conducerii, ca functie speciala in mecanismul de functionare a acestora.Conducerea a aparut odata cu munca in colectiv si este un proces ce evolueaza paralel cu adancirea diviziunii muncii.

Specializarea, consecinta a cresterii complexitatii productiei, atrage dupa sine nevoia unui “aparat” de conducere menit sa indeplineasca un dublu rol. Pe de o parte, trebuie sa asigure ritmicitate si uniformitate in activitatea tuturor verigilor (compartimentelor) componente ale intreprinderii si, pe de alta parte, sa ghideze (orienteze) intreaga activitate spre un tel comun.

Nu este mai putin adevarat ca interesul pentru stiinta conducerii depinde de gradul de dezvoltare al societatii.

Analiza si studiul stiintei conducerii, a teoriilor elaborate, in principal, in SUA, Franta, Marea Britanie, Germania etc. ne releva o serie de concluzii utile oferindu-ne, in acelasi timp, un bogat arsenal de metode, metodologii, tehnici etc. elaborate, practicate si “testate” in tarile de origine, de catre “manageri” de mare succes.

Rapiditatea schimbarilor (tehnologice, organizatorice, economice, sociale, politice etc.) este poate una din cele mai caracteristice trasaturi ale acestui inceput de mileniu. In aceste conditii adaptarea “din mers” este vitala, iar eforturile ce se fac pentru aceasta sunt cel mai adesea de ordin intelectual.

Mutatiile, din toate domeniile, presupun si inlocuirea vechilor metode de conducere.Inlocuirea cu metode stiintifice a intuitiei si a empirismului a devenit o necesitate de care depinde, in final, eficienta muncii de conducere si, implicit, a intregii munci prestate intr-o organizatie.

Conducerea stiintifica, se bazeaza pe metode si tehnici stiintifice de culegere si prelucrare a informatiilor si de analiza a realitatilor economice si sociale.

In contextul conducerii stiintifice intuitia, flerul, bunul simt, experienta de viata - “metodele” de baza ale conducerii nestiintifice - vor capata o noua valoare in masura in care vor fi utilizate in concordanta si in completarea mijloacelor stiintifice.

Conceptul de management

Este unanim acceptata afirmatia: conducerea stiintifica este principala cale de ridicare pe o treapta superioara a eficientei muncii si aceasta datorita obiectivului ei major: valorificarea integrala a resurselor de care dispune intreprinderea. Sau, altfel spus: de succesul unei organizatii, dar si de esecul ei, poate fi “acuzat” in primul rand managementul. De la acceptarea acestui adevar pana la intelegerea faptului ca, in cele din urma o tara este bogata sau saraca dupa cum conducerea microeconomica este sau nu de calitate, nu mai este decat un pas.

In spiritul ultimei afirmatii in Cartea sfanta a Budismului, “Parabola orbilor si a elefantului ” explica extrem de plastic, necuprinderea de catre oameni a lui Buda, a complexitatii Sale.“ Un club al orbilor a organizat o vizita la o gradina zoologica. In cursul acesteia au “vazut” doar animalele care puteau fi vazute de un orb, prin pipait. La urmatoarea intalnire au inceput sa-si depene impresiile culese cu ocazia ultimei actiuni in comun, discutiile civilizate, la inceput, au degenerat, la un moment dat, intr-o adevarata cearta. Cand? Atunci cand au inceput sa-si povesteasca despre elefant.