Fișă de țară - italia

FIŞA DE MARKETING PENTRU ŢARA ITALIA

1. Formarea şi evoluţia statului respectiv

Italia a devenit stat naţional în 1861 atunci când statele regionale ale peninsulei, împreună cu Sardinia şi Sicilia, au fost unite, în timpul domniei regelui Victor Emmanuel al II-lea. Până în anii 1920, Italia a fost condusă pe un model parlamentar, urmând ca mai apoi, Benito Mussolini să instaureze dictatura fascistă. Alianţa pe care acesta a făcut-o cu Germania nazistă a dus la înfrângerea Italiei în cel de-al Doilea Război Mondial. Republica democratică a înlocuit monarhia prezentă în 1946 şi o dată cu această schimbare s-a resimţit şi o revitalizare economică. În decursul timpului, Italia a devenit membră NATO şi CEE (Comunitatea Economică Europeană). Acest stat a fost un pionier al unificării economice şi politice la nivel european, alăturându-se Uniunii Economice şi Monetare Europene încă din 1999. Problemele majore cu care se confruntă statul italian se referă la următoarele fenomene: imigrarea ilegală, crima organizată, corupţia, ratele majore ale şomajului, creşterea economică relativ înceată, precum şi veniturile şi standardele tehnice scăzute ale Italiei de Sud faţă de Italia de Nord.

2. Coordonate fizico-geografice

2.1. suprafaţa ţării

Suprafaţa Italiei este de 301,338 km2, fiind a 71-a ţară din lume, ca mărime, incluzând şi Sicilia şi Sardinia.

2.2. structura administrativ-teritorială

Italia este subdivizată în 20 de regiuni (în limba italiană regioni, cu singularul regione). 5 dintre acestea au un statut special de regiuni autonome (regioni autonome, cu singularul regione autonoma), lucru care le permite posibilitatea adoptării unor reglementări legislative în câteva din problemele lor locale. Ţara este împărţită, mai departe, în 109 provincii şi 8100 municipii.

Cele 15 regiuni neautonome sunt: Abruzzo, Basilicata, Calabria, Campania, Emilia-Romagna, Lazio (Latium), Liguria, Lombardia, Marche, Molise, Piemonte (Piedmont), Puglia (Apulia), Toscana (Tuscany), Umbria, Veneto (Venetia), iar cele 5 autonome: Friuli-Venezia Giulia, Sardegna (Sardinia), Sicilia (Sicily), Trentino-South Tyrol şi Aosta Valley. În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva date despre fiecare dintre acestea:

Regiune Capitală Suprafaţă (km2) Populaţie

Abruzzo L’Aquila 10,794 1,324,000

Valea Aosta* Aosta 3,263 126,000

Apulia Bari 19,362 4,076,000

Basilicata Potenza 9,992 591,000

Calabria Catanzaro 15,080 2,007,000

Campania Naples 13,595 5,811,000

Emilia-Romagna Bologna 22,124 4,276,000

Friuli-Venezia Giulia* Trieste 7,855 1,222,000

Lazio Rome 17,207 5,561,000

Liguria Genoa 5,421 1,610,000

Lombardia Milan 23,861 9,642,000

Marche Ancona 9,694 1,553,000

Molise Campobasso 4,438 320,000

Piedmont Turin 25,399 4,401,000

Sardinia* Cagliari 24,090 1,666,000

Sicila* Palermo 25,708 5,030,000

Tuscania Florence 22,997 3,677,000

Trentino-Alto Adige* Trento 13,607 1,007,000

Umbria Perugia 8,456 884,000

Veneto Venice 18,391 4,832,000

* regiuni autonome

2.3. configuraţia teritorială

Italia constă în principal dintr-o peninsulă (poreclă Stivale-cizma) care se extinde în Marea Mediterană, unde împreună cu două mari insule, Sicilia şi Sardinia (Sardegna), creează diferite compartimente ale mării: Marea Adriatică la Nord-Est, Marea Ionică la Sud-Est, Marea Tireniană la Sud-Vest şi în final Marea Ligurică la Nord-Vest.

Munţii Apenini (Monti Appennini) din centrul peninsulei, merg spre Est, unindu-se cu Alpii, care apoi formează un arc, închizând Italia în Nord. Aici se află şi o lagună aluvionară mare, Laguna Pad-Veneţia, străbătută de Râul Pad şi de mulţi afluenţi ai săi, care curg dinspre Alpi, Apenini şi Dolomiţi. Alte râuri cunoscute sunt Tibrul (Tevere), Adige şi Arno.

Cel mai înalt vârf al Italiei este Mont Blanc (Monte Bianco) cu 4,807 m, dar Italia este mai ales asociată cu doi faimoşi vulcani: acum adormitul Vezuviu (Vesuvio) în apropriere de Napoli şi activul Etna în Sicilia.

Italia este un stat unitar. Cu toate acestea, teritorial este or¬ganizat în regiuni care se bucură de o largă autonomie locală. Motivul constituirii regiunilor a fost dezamorsarea încercărilor separatiste ale Siciliei şi Sardiniei ca şi a altor regiuni în care există importante minorităţi lingvistice. Nu este vorba de minori¬tăţi naţionale ci doar de deosebiri de dialect. În cadrul fiecărei regiuni electoratul alege un Consiliu regional care la rândul său, desemnează un preşedinte şi un organism exe¬cutiv. Atât preşedintele cât şi organismul executiv local răspund politic pentru activitatea lor în faţa Consiliului regional. Nu toate regiunile beneficiază de acelaşi grad de autonomie locală.

Consiliul regional adoptă acte normative (legi) care nu pot aduce atingere ordinii juridice stabilite la nivel central, ca şi prin¬cipiile constituţionale în domeniul economic şi social. Unele regiuni beneficiază de un statut special (Sicilia, Sardinia ş.a.) iar altele de un statut de drept comun.