Globalizarea piețelor

Redus la conceptele economice se poate spune ca globalizarea contrasteaza cu nationalismul economic si cu protectionismul. Este înrudita cu economia de piata libera. Împarte o parte din caracteristici cu internationalizarea si este deseori interschimbabila, chiar daca unii prefera sa foloseasca termenul de globalizare pentru largirea gaurilor din granitele nationale sau statale. Formarea satului global – o mai mare apropiere între diferite parti ale lumii odata cu cresterea posibilitatilor de schimburi personale, întelegere mutuala si prietenie între cetateni “internationali”, si crearea civilizatiei globale

Globalizarea economica – patru aspecte se refera la globalizarea economica ce indica patru tipuri de fluxuri peste granite, si anume fluxuri de bunuri/servicii, de exemplu liber schimb, fluxuri de persoane (migratia), de capital si de tehnologie. O consecinta a globalizarii economice este îmbunatatirea relatiilor dintre dezvoltatorii aceleiasi industrii din diferite parti ale lumii (globalizarea unei industrii), dar si o erodare a suveranitatii nationale asupra sferei economice. FMI-ul defineste globalizarea ca si “cresterea în interdependenta economica a tarilor din întreaga lume prin cresterea volumului si a varietatii tranzactiilor de bunuri si servicii peste granite, fluxul de capital international mult mai liber si mai rapid, dar si o difuziune mai larga a tehnologiei. Banca Mondiala defineste globalizarea ca “Libertatea si capacitatea indivizilor si a firmelor de a initia tranzactii economice voluntare cu rezidenti ai altor tari”.

În Management, globalizarea este un termen de marketing sau de strategie care se refera la aparitia unor piete internationale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi si gusturi similare ale clientilor, reusind astfel, de exemplu, sa vânda aceleasi masini sau sapunuri sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare, unor persoane ce apartin unor culturi diferite.

Globalizarea aduce cu sine oportunitati extraordinare, care au permis unor tari sa capitalizeze (valorifice) deschiderea pietelor si posibilitatea de a asimila noi tehnologii. Acesta este cazul mai multor tari din Asia de Sud-est, mai ales atat timp cit nu s-au deschis financiar prematur, al Chinei. Si India, in deceniul trecut, printr-o suita de reforme si-a exploatat mai bine resursele umane de care dispune unii analisti grabindu-se sa observe “dezlantuirea economica” a celei mai numeroase democratii a lumii. In lumea avansata din punct de vedere economic, noile tehnologii ale informatiei au prelungit mult avintul (boom-ul) din SUA [21], ceea ce a facut pe unii sa creada in virtutile nemaipomenite ale “noii economii”; s-a si vorbit astfel despre o “noua paradigma”, capabila sa combine cresterea economica neintrerupta cu somaj scazut si inflatie redusa.

Globalizarea a stimulat mult comertul international si distribuirea activitatilor de productie pe baza unei logici a avantajului comparativ aplicat la scara globala; de aici a rezultat si cresterea fulguranta a numarului firmelor cu activitate globala.