Inflația ca fenomen monetar

Aceasta lucrare isi propune sa abordeze una din cele mai cotroversate si problematice notiuni ale macroeconomiei,inflatia.Nu de multe ori un termen care ni se pare atat de banal a fost atat de intens dezbatut,atat de sever criticat,dar totusi generator de atatea himere.Mirajul ca se poate produce bogatie recurgand doar la simpla tiparire de bani i-a fascinat pe multi,inducand in eroare chiar si cele mai luminate minti.

In mod cert oricine este de acord ca inflatia este o problema.Cei mai multi ar spune ca inflatia inseamna o crestere in costul de trai si orice devine mai scump pentru traiul omului este evident o problema.Lucrurile nu sunt insa atat de simple.Inflatia nu este o crestere in costul traiului,ci o scadere a valorii sau a puterii de cumparare a banilor.Privind altfel,putem spune ca inflatia este o crestere a pretului in bani a marfurilor.Se poate vorbi despre inflatie ca despre o crestere a costului in bani a traiului.Trebuie bine delimitat faptul ca costul obtinerii oricarui lucru este valoarea altui lucru la care trebuie sa se renunte pentru a-l obtine.De aici decurge faptul ca inflatia este strans legata de existenta banilor.Inflatia,pur si simplu nu poate aparea in absenta banilor.Este,prin urmare un fenomen monetar.Daca toate schimburile s-ar desfasura prein barter,n-am avea nici o cale prin care sa cunoastem inflatia.Ea este o imposibilitate logica intr-o societate in care bunurile se schimba direct pe alte bunuri fara nicio utilizare a banilor.

Asa cum spunea Henry Hazlitt in lucrarea sa ,,Economia intr-o lectie”,cel mai adesea s-a recurs la inflatie din cauza celei mai vechi si mai persistente erori,aceea de a confunda banii cu bogatia.Multi cad prada iluziei ca daca guvernul ar hotari sa tipareasca bani si sa-i distribuie populatiei,toata lumea ar fi mai bogata.Nimic mai fals.Orice crestere substantiala a cantitatiide bani reduce puterea de cumparare a fiecarei unitati monetare-cu alte cuvinte duce la cresterea preturilor bunurilor de consum.

De multe ori guvernul,pentru a acoperi deficite bugetare recurge la emisiune suplimentara de moneda.Daca are nevoie de bani,el trebuie sa-i procure prelevand taxe de la cetateni(sau,in cazuri exceptionale,imprumutandu-i de la persoane care dispun de bani).

Spre exemplu,sa presupunem ca guvernul doreste sa faca un lucru benefic-sa construiasca un spital-calea de urmat pentru obtinerea sumei necesare finalizarii acestui proiect este prelevarea de taxe de la cetateni si si construirea spitalului din veniturile astfel colectate.In

cazul acesta,cetatenii,platind taxele,sunt constransi sa-si reduca cheltuielile atata timp cand dureaza colecta guvernamentala de bani

destinati spitalului

Acest exemplu releva faptul ca inflatia nu este consecinta felului in care sunt cheltuiti banii guvernului,ci a caii prin care guvernul obtine acesti bani,o consecinta pe care majoritatea populatiei nu o considera benefica.Daca guvernul nu recurge insa la prelevari de taxe in acest scop utilizand in schimb bani proaspat tipariti,inseamna ca unii oameni vor dispune acum de mai multi bani,in vreme ce restul populatiei continua sa dispuna de aceeasi cantitate ca si mai inainte. Dat fiind faptul ca exista mai multe marfuri decat inainte,desi exista bani mai multi pe piata,iar acum exista persoane care pot cumpara mai mult decat ieri,rezultatul va fi un spor al cererii pentru aceeasi cantitate constanta de bunuri.Asa ca preturile vor tinde sa creasca.Faptul acesta este inevitabil,indiferent de utilizarea data banilor nou-creati.Aceasta tendinta de crestere a preturilor se va manifesta pas cu pas,nefiind vorba de o crestere generala a preturilor.Preturile nu se modifica nici in aceeasi masura ,nici in acelasi timp.Exista intotdeauna preturi care se modifica mai repede,urcand sau coborand inaintea altora.

Inflatia genereza o incertitudine asupra preturilor viitoare ,ceea ce conduce la redistribuiri arbitrare de avere,la eforturi costisitoare ale oamenilor de a se proteja pierderilor din avere iar in cele din urma sic el mai grav,la niveluri ridicate de resentimente care pot paraliza capacitatea societatii de a mentine cooperarea printre membrii sai.

Sa luam urmatorul exemplu pentru a pune in lumina cele afirmate in paragraful anterior.(acest exemplu l-am intalnit atat in cartea lui Hanry Hazlitt, ,,Economia intr-o lectie” cat si in lucrarea lui Paul Heyne, ,,Modul economic de gandire” )

Sa presupunem ca guvernul recurge la inflatie pentru a sustine un

razboi.El trebuile sa achizitioneza munitiii ,asa ca industriile

producatoare de armament si muncitorii angajati in respectivele

industrii sunt cei dintai care vor capata banii nou-creati.Aceste grupuri se bucura deci de o pozitie favorabila,profiturile si salariile lor cresc,industrial or cunoaste un avant.Aceasta se datoreaza faptului ca ei au capatat primii banii cei noi.Ei fac acum cumparaturi avand mai

multi bani la dispozitie,in conditiile in care preturile au ramas

neschimbate.Producatorii de munitii cumpara de la alte persoane.la randul lor care produc si vand marfurile de care ei au nevoie.Si agentii care fac parte din acest al doilea grup se bucura de o situatie

favorabila,intrucat veniturile lor cresc fiindca cererea pentru produsele lor a crescut.