Marketing Electoral

Marketingul electoral în practica partidelor politice din Republica Moldova

Fiind o ramura relativ noua, marketingul electoral s-a dezvoltat vertiginos în asa tari ale lumii ca SUA, Franta, Germania, Marea Britanie etc. La noi acest concept si însasi aceasta stiinta cunoaste o dezvoltare lenta. Totusi în ultimul timp marketingul a capatat o importanta deosebita în Republica Moldova, si în special marketingul politic sau mai bine zis componenta sa marketingul electoral. Despre importanta marketingului electoral ne vorbeste faptul ca în majoritatea tarilor lumii nu câstiga candidatul sau partidul politic care se bazeaza pe autoritatea liderilor sau a voluntarilor partidului politic, ci acele partide politice sau candidati care au angajat consultanti politici (marketologi în domeniul dat).

Astfel în dezvoltarea sa marketingul a atins un nivel ce corespunde teoriei si practicii economice. Dar, prin aceasta, procesul de dezvoltare a marketingului înca nu a luat sfârsit. Însasi marketingul reprezinta o conceptie moderna în orientarea si organizarea activitatii întreprinderilor, concretizata într-un ansamblu de activitati, metode si tehnici stiintifice necesare pentru depistarea si/sau formarea, studierea nevoilor clientilor actuali si potentiali, gasirea modalitatilor de satisfacere a acestor nevoi, concomitent cu obtinerea unui profit optim în conditii de concurenta. Astazi, marketingul si-a extins mult domeniile de utilizare, având o contributie tot mai însemnata la progresul social-economic. Aceste schimbari au dus la largirea câmpului de aplicare în practica a marketingului, confirmându-se procesul de diferentiere si de specializare . Astfel, evolutia marketingului duce la aparitia unei noi conceptii - si anume a marketingului social.

La etapa actuala se utilizeaza tot mai mult termenul de marketingul social si politic, care cuprinde un domeniu de cercetare mult mai vast. De o atentie deosebita, în ultimul timp, se bucura marketingul politic si mai ales o componenta a sa marketingul electoral: aici "produsul" care urmeaza a fi "vândut" publicului, privit la rândul sau ca un "consumator de politica", este un program, candidat etc . Astfel, în cazul marketingului politic în calitate de "firma" se prezinta partidul politic, iar în calitate de "produs"- candidatul care trebuie ambalat într-o învelitoare atragatoare (haine, materiale, programe politice si sociale etc.) pentru a fi "vândut profitabil" alegatorilor (adica pentru a obtine numarul necesar de voturi pentru a câstiga).

În acesta ordine de idei marketingul electoral conform definitiei date de Denis Lindon urmareste elaborarea, punerea în aplicare si controlul programelor urmarind cresterea adeziunii fata de un partid politic, candidat sau program politic în cadrul unuia sau mai multe grupuri vizate. Respectiv, marketingul organizatiilor politice reprezinta studierea de catre electorat a sistemului "personalitatii" candidatului (crearea si promovarea candidatului), a programelor lui (elaborarea documentelor ideologice etc.) si a informatiilor propuse (reclama si propaganda , public relations) pentru a influenta electoratul sa-si acorde votul pentru candidatul respectiv.

Marketingul liderului politic se bazeaza pe studierea sistemului optimizat a principalelor caracteristici ale candidatului (exteriorul, manierele, comportamentul fata de public, programele) si a influentei informationale asupra publicului, având ca scop principal obtinerea numarului maximal de voturi ale electoratului pentru candidatul sau liderul respectiv.

Deci se poate constata ca marketingul politic care s-a impus recent ca instrument stiintific al comunicarii politice este un ansamblu de tehnici care au drept obiectiv favorizarea adaptarii unui candidat la electoratul sau potential, cunoasterea acestuia de catre un numar cat mai mare de electori si crearea diferentei dintre acesta si adversari, astfel încât, cu un minimum de mijloace, sa se poata ajunge pe timpul campaniei la un numar suficient de mare necesar câstigarii luptei electorale.

În domeniul marketingului politic este evident faptul ca nu se utilizeaza aceleasi metode ca si în marketingului clasic. Astfel se poate afirma ca un program este analog "unui produs", un birou de vot este echivalent unui "punct de vânzare", iar actul de votare este asimilabil pretului pe care un cumparator îl accepta în vederea achizitionarii unui produs .

Astfel orice politic întelege ca cu unele si aceleasi calitati nu poate influenta în aceeasi masura asupra tuturor oamenilor. În realitate toti alegatorii sunt persoane diferite care se diferentiaza dupa numeroase criterii. Astfel segmentarea populatiei presupune selectia motivatiilor clientilor, alegerea acelora cu care putem stabili legaturi si identificarea necesitatilor lor specifice. Segmentul de piata este „un grup de consumatori (beneficiari) activi sau potentiali, având anumite caracteristici comune, relevante în explicarea si anticiparea raspunsurilor la stimulii de marketing ai furnizorului”.

Deci unui segment (dupa vârsta, sex, venituri etc.) îi pot fi simpatic un anumit tip de lider (anumite calitati ale acestuia), iar altuia - un lider cu calitati total diferite. De aceea în politica, ca si în comert este necesara segmentarea pietei, ceea ce presupune evidentierea unor grupuri nete de consumatori, reiesind din nevoia de a consuma "marfa lor" (speciala) sau modificarea lui specifica. Respectiv, segmentarea pietei electorale va fi divizarea (dupa diverse criterii) a grupurilor de alegatori, carora le place unele sau altele calitati ale liderului politic .