Marketingul turistic

Turismul este astăzi considerat de analişti ca unul din cele mai dinamice sectoare economice, cu o evoluţie mereu oscilantă, fiind definit ca industria cea mai profitabilă a sfârşitului de secol XX. Într-o economie de piaţă reală şi echilibrată, caracterizată printr-o producţie de masă şi oferta abundenţă, generată de extinderea fără precedent a revoluţiei tehnico-științifice în toate ramurile economice, organizarea comercializării mărfurilor şi serviciilor (funcţia de marketing) este tot mai dificilă dacă nu chiar mai diferită ca organizarea procesului de producţie propriu-zis (funcţia de producţie).

Conceptul de marketing turistic are în vedere activitate procesuală al cărei conţinut este dat de: definirea misiunii firmei turistice, analiza globală a pieţei, cunoaşterea mediului extern în care urmează să-şi desfăşoare activitatea firma respectivă, identificarea, în cadrul cererii, a segmentelor care corespund unor nevoi specifice ale consumatorilor.Les Lunsdom (1997) a dat definția marketingului turistic în felul următor: “Marketingul turistic este procesul managerial de anticipare şi de satisfacere a nevoilor vizitatorilor existenţi şi potenţiali, într-o manieră mai eficientă decât ofertanţii sau destinaţiile concurente.Tehnicile de marketing sunt orientate fie spre profit, fie spre beneficiul comunităţii, fie spre ambele; în toate cazurile, succesul pe termen lung depinde de interacţiunea satisfăcătoare a clientului şi ofertantului. Marketingul înseamnă de asemenea în paralel cu satisfacerea nevoilor consumatorilor, asigurarea protecţiei mediului. Acestea nu mai pot fi considerate două aspecte ce se exclud reciproc.”

În literatura de specialitate produsul turistic este definit ca fiind o combinaţie de elemente tangibile şi intangibile, care au rolul, de a satisface nevoile turistului pe parcursul întregului voiaj. Rolul primordial îl are cea de-a doua categorie, reprezentată de serviciile sau prestaţiile turistice prin intermediul cărora sunt valorificate componentele de tip tangibil, adică patrimoniul şi infrastructura turistică ale unei anumite zone.

Agenţiile de turism comercializează pachete de servicii turistice complementare (cazare, alimentaţie, transport, agrement, tratament, asigurare) oferite sub forma unor produse turistice distincte, în măsură să atragă potenţialii turişti.

Prestaţiile turistice ce intră în structura unui produs turistic sunt furnizate de întreprinderi independente, diferite prin: structuri de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie, societăţi de transport, unităţi de agrement, de tratament, firme care închiriază echipament turistic, muzee, etc.

Produsul turistic presupune şi prestarea unor servicii suplimentare cum ar fi: serviciile de asistență turistică (ghizi), de informare, de intermediere (rezervări de locuri în mijloacele de transport, unităţi de cazare), alte servicii cu caracter special: de secretariat (pe timpul congreselor), de traduceri (pe timpul sejurului în străinătate), de supraveghere a copiilor.

Dacă avem în vedere o concepţie globală a produsului turistic, calitatea acestuia este dependentă atât de existenţa unui patrimoniu turistic valoros şi a unei infrastructuri turistice dezvoltate, cât mai ales de standardul serviciilor prestate de lucrătorii din industria ospitalităţii.

Prin urmare, credem că, în determinarea şi individualizarea produselor turistice, accentul trebuie să cadă pe activitatea de prestaţii care să pună în valoare potenţialul unor obiective turistice. În acest sens, se impune formarea şi perfecţionarea personalului din turism, precum şi motivarea angajaţilor pentru prestarea serviciilor de calitate. Calitatea resurselor umane implicate în activităţile de turism prin competența şi calitatea prestării serviciilor, amabilitate şi charisma, contribuie hotărâtor la satisfacţia personală a turiştilor pe care-i deservesc.

Ansamblul de servicii nuanţate până la individualizare, conform preferinţelor personale ale clienţilor este cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de produs turistic pe măsură.

Datorită specificului produsului turistic, al cărui conţinut este determinat atât de structura sa materială, cât şi de o serie întreagă de prestaţii adiacente, activităţile turistice constituie părţi unitare ale unui întreg care trebuie să rămână omogen, iar eforturile fiecărui agent economic implicat în serviciile turistice trebuiesc conjugate, astfel încât, printr-o sincronizare atentă, atât în perioada sezonului turistic, cât, mai ales, în extrasezon, să crească nivelul calităţii prestaţiei turistice şi, implicit, eficienta activităţii desfăşurate de aceştia.

Dar, eforturile de sincronizare a activităţilor fiecărei verigi a lanţului de prestaţii turistice, trebuiesc colaborate cu cele de sincronizare a deciziilor luate la nivelurile superioare, decizii care, deşi mai reduse ca număr, pot afecta strategia firmei turistice (politica valutară, modul de acordare a vizelor, politica de investiţii etc.).

Oricare ar fi nivelul la care se aplică principiile marketingului, armonizarea intereselor factorilor implicaţi în activitatea turistică trebuie să se realizeze în spiritul unei responsabilităţi sporite faţă de societate şi mediul înconjurător.