Materiale utilizate în construcții

Ansamblul instalaţiilor care asigură alimentarea cu apă menajeră şi evacuarea apelor folosite poartă numele de instalaţii tehnico-sanitare.Însăşi denumirea sugerează scopul existenţei acestora: menţinerea în gospodărie, în locuinţă, a unor condiţii igienico-sanitare strict necesare vieţii civilizate.

MATERIALE UTILIZATE ÎN INSTALAŢII

METALE ŞI ALIAJE FEROASE ŞI NEFEROASE

Prin însuşirile deosebite care le fac proprii celor mai variate utilizări, metalele constituie o categorie aparte din materialele de construcţie.

În industria constructoare de maşini, precum şi în industria construcţiilor civile şi industriale, metalele alcătuiesc una din materiile prime de bază.

Metalele au o serie de însuşiri comune şi anume:

- luciul metalic, adică proprietatea suprafeţei curate a metalului de a reflecta lumina

- conductibilitatea termică, adică proprietatea de a transmite căldura prin masa lor; ea se măsoară în kcal / m x h x grd

- conductibilitatea electrică, adică proprietatea de a lăsa să treacă prin ele curentul electric; pentru un anumit metal această însuşire se caracterizează prin conductivitatea materialului, inversul conductivităţii fiind rezistivitatea materialului

- plasticitatea, adică proprietatea metalelor de a se prelucra prin deformarea la cald sau la rece în profiluri, ţevi, table, fire sau alte forme diferite prin operaţii de laminare, tragere, ciocănire sau presare.

Deosebit de aceste însuşiri, metalele au o serie de proprietăţi specifice prin care se deosebesc între ele; aceste proprietăţi, stabilite prin încercări de laborator, determină folosirea metalelor în diferite scopuri, precum şi metode de prelucrare cele mai convenabile.

Proprietăţile specifice metalelor se clasifică după natura lor în: proprietăţi fizice, chimice, mecanice şi tehnologice.

1. PROPRIETĂŢI FIZICE

Principalele proprietăţi fizice ale metalelor sunt:

- densitatea este masa unităţii de volum; ea se determină prin raportul dintre masa corpului şi volumul său

Densitatea metalelor uzuale este diferită.S-a convenit ca metalele cu densitate sub 3,5 kg / dm³ să fie numite metale uşoare, iar cele cu densitatea peste 3,5 kg / dm³ metale grele.

- temperatura de topire este temperatura la care trebuie adus un metal pentru a trece de la starea solidă la cea lichidă

Unele metale uzuale ca staniul, plumbul şi zincul au temperaturi de topire joase (232 … 419° C), pe când cuprul, nichelul şi fierul se topesc la temperaturi ridicate (1083 … 1539° C).

- căldura specifică este cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui kilogram din acel metal, cu un grad Celsius

Ea se măsoară în kcal / kg x grd.Dintre metalele uzuale aluminiul şi fierul au căldură specifică mare, deci se încălzesc greu; plumbul şi cositorul se încălzesc mai uşor.

- coeficientul de dilatare al unui metal este creşterea în lungime a unei bare metalice de un metru când i se ridică temperatura cu un grad Celsius

Pentru un anumit metal acest coeficient variază cu temperatura.

2. PROPRIETĂŢI CHIMICE

Dintre proprietăţile chimice ale metalelor, importantă pentru folosirea acestora în instalaţii este rezistenţa la coroziune.Aceasta este proprietatea metalelor de a nu suferi schimbări de natură chimică sub acţiunea diferitelor medii, ca de exemplu acţiunea oxidantă a aerului umed, acţiunea anumitor oxizi (bioxd de sulf, bioxid de carbon), a acizilor şi a alcalilor.

În general, metalele uzuale rezistă la coroziune cu atât mai bine cu cât sunt mai pure.Rezistenţa la coroziune depinde însă şi de temperatura la care se află mediul respectiv, coroziunea având loc cu atât mai intens, cu cât aceasta este mai ridicată.

3. PROPRIETĂŢI MECANICE

Prin proprietăţi mecanice ale unui metal se înţeleg însuşirile acestuia de a se opune forţelor exterioare care tind să-l deformeze, să-l rupă sau să-l deterioreze.

Proprietăţile mecanice ale metalelor şi aliajelor se determină prin încercări de laborator numite încercări de rezistenţă.