Mecanisme fundamentale ale PUE - strategia post-aderare a României

Cadrul general

După un deceniu de reforme structurale, legislative şi instituţionale, de restructurare economică şi socială în vederea pregătirii aderării, România trebuie să facă faţă unui context semnificativ schimbat şi cu un nivel crescut de interdependenţe între Statele Membre, care necesită un comportament strategic raţional şi eficace.

În primul rând, aderarea la UE a constituit oportunitatea şi mijlocul de a spori calitatea vieţii cetăţenilor săi, alături de toţi cetăţenii europeni. Faptul că România este un stat membru UE cu un PIB pe cap de locuitor mult sub media europeană accentuează nevoia de folosire eficientă a resurselor proprii şi a fondurilor comunitare, de stimulare mai activă a investiţiilor străine şi autohtone.

România are astfel nevoie de menţinerea pe o perioadă cât mai lungă a creşterii economice rapide, echilibrate şi durabile, de instituţii puternice şi eficiente, de un sistem legislativ coerent şi de un sistem fiscal predictibil.

România trebuie, de asemenea, să îndeplinească la termen obligaţiile pe care şi le-a asumat prin Tratatul de aderare şi să contribuie la realizarea obiectivelor Europei unite.

Aceasta include modernizarea infrastructurilor fizice, adaptarea sistemului educaţional la cerinţele europene, revigorarea cercetării ştiinţifice şi inovării, cu accent pe aplicabilitate în practica economică bazată pe parteneriatul între mediul de afaceri, universităţi şi institutele de cercetare, restructurarea fundamentală a agriculturii şi impulsionarea dezvoltării rurale, precum şi consolidarea capacităţii administrative în vederea implementării acquis-ului comunitar. România trebuie să acţioneze în continuare pentru o dezvoltare durabilă şi pentru protecţia mediului, pentru flexibilizarea pieţei muncii şi asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea unui climat concurenţial optim.

Ca stat membru al UE şi în îndeplinirea obiectivelor sale, România va aplica principiile şi valorile fundamentale ale Uniunii: solidaritatea, consensualitatea şi spiritul de compromis. România va avea o abordare constructivă şi de cooperare, în îndeplinirea rolului său de partener egal în dezvoltarea Uniunii Europene.

Agricultura şi dezvoltarea rurală

Dezvoltarea sectorului agricol al României, vizează depăşirea problemelor structurale actuale (slaba dotare cu maşini şi utilaje, fărâmiţarea terenurilor agricole) şi creşterea competitivităţii produselor româneşti pe Piaţa Internă.

Pentru perioada 2007-2013, România şi-a propus ca obiective principale:

- dezvoltarea unui sector agricol si forestier competitiv, bazat pe cunoaştere şi iniţiativă privată;

- reducerea dimensiunii populaţiei ocupate în agricultură, corelată cu crearea de exploataţii economice viabile, prin eforturi de reducere a gradului înalt de fragmentare a suprafeţei agricole şi a numărului de ferme de mici dimensiuni;

- menţinerea calităţii şi a diversităţii spaţiului rural şi forestier în vederea obţinerii unui echilibru între activităţile umane şi conservarea resurselor naturale.

Pentru atingerea acestor obiective, priorităţile în domeniul agricol în etapa post-aderare sunt structurate după cum urmează: