Norvegia

Scurt istoric

Teritoriul Norvegiei este locuit din antichitate de triburi germanice. Micile regate feudale sunt unite in 872 de regele Harald I Hårfagar (860-933). In secolele 9-11 vikingii intreprind expeditii care-i poarta din Norvegia pe coastele Islandei, Groenlandei, Americii de Nord si Mediteranei. La inceputul secolului 11 este adoptat crestinismul, iar in prima jumatate a secolului 16 este introdusa reforma. In 1262 Norvegia isi extinde dominatia asupra Islandei. La stingerea dinastiei intemeiata de Harald I Hårfagar, regele Suediei, Magnus Eriksson, devine si suveran al Norvegiei (1319-1371), Norvegia si Suedia fiind legate printr-o uniune personala. In urma unei aliante dinastice, intre 1380 si 1814, Norvegia ramane legate de Danemarca printr-o uniune personala. Impreuna cu Islanda, Suedia si Finlanda, Norvegia face parte, intre 1397 si 1523, din Uniunea de la Kalmar al carei hegemon este Danemarca. Cedata de Danemarca Suediei prin pacea de la Kiel (1814), Norvegia obtine un statut autonom (20 10 1814), ramanand legata de Suedia numai prin acelasi monarh. In 1905 uniunea personala este denuntata, iar Norvegia se proclama stat independent.

In primul razboi mondial Norvegia este neutra, iar in cursul celui de al II-lea este ocupata de trupele Germaniei naziste (1940-1945).

Liga Natiunilor acorda in 1920 Norvegiei insulele Spitzbergen.

Norvegia este membru fondator NATO (refuzand insa amplasarea bazelor straine pe teritoriul sau), al AELS (1959). Poporul norvegian a respins prin reverendumul din 26/9/1972 aderarea Norvegiei la CEE. Norvegia este membru fondator al ONU (1945).

Geografia Norvegiei

Norvegia este una din cele cinci ” Tari Nordice ”, pozitionata in Peninsula Scandinava, in partea de nord a continentului european.Se invecineaza la est cu Suedia, Finlanda si putin cu Rusia ; la vest cu Marea Norgegiei si Oceanul Atlantic ; la nord cu Marea Barents si la sud cu Marea Nordului.

Suprafata totala a tarii e de aproximativ 386.958 km patrati.Din aceasta suprafata, mai mult de 30% este acoperita de paduri, lacuri si rauri, iar aproape jumatate este cu relief muntos. Teritoriul tarii este strabatut de Alpii Scandinavici, munti vechi, în mare parte erodati, cu aspect de platouri în zona centrala, puternic accidentate de vai adânci, dominate de culmi muntoase, cu piscuri înalte (alt. max. 2469 m - vf. Galdhøpiggen), în sud-vest, scazând în înaltime spre nord-est si coborând brusc spre vest, formând aici tarmurile abrupte si crestate de fiorduri. Pe litoral câmpiile ocupa suprafete foarte restrânse. Alte piscuri: Glittertind (2405 m), Snøhetta (2286 m), Rondane (2183 m), Gausta (1883 m), Borge (1703 m). Râuri: Glomma, Otra, Lagen, Klar, Tana. Muntii sunt acoperiti la mari înaltimi de ghetari si zapezi persistente, iar la altitudini mai joase de paduri de conifere.Numeroase lacuri, dintre care mai mari sunt Mjosa, Femunden, inclusiv cel mai adânc lac din Europa (Hornindalsvatnet - 515 m). Fauna: lupi, vulpi, elani, hermeline, balene, pesti, pasari.

Clima este temperata oceanica, influentata de curentele de ape calde (Gulf Stream).

În ciuda situarii geografice a Norvegiei în nordul extrem, clima din interiorul tarii este surprinzator de blânda.Norvegia este tara situata la latitudinea cea mai nordica din lume care are ape navigabile. Acest lucru se datoreaza vânturilor alizee împinse peste Oceanul Atlantic de continentul american si curentilor calzi care curg dinspre Ecuator spre nord în directia Marii Norvegiei, unde unghiul tarmului norvegian si un culoar deschis înspre Oceanul Arctic ajuta la directionarea aerului si apelor temperate înspre o latitudine mai nordica.

Clima Norvegiei difera mult de la un an la altul, mai ales în regiunile nordice extreme, care sunt situate la marginea zonei temperate mondiale. Cea mai scazuta temperatura înregistrata este de - 51º C la Kárášjohka-Karasjok în nordul Norvegiei. Temperatura medie anuala variaza de la circa 8º C de-a lungul coastei de Vest pâna la temperaturi sub 0º C în munti. Cele mai reci luni ale anului sunt ianuarie si februarie, iar cea mai calda perioada în interiorul tarii este la jumatatea lunii iulie, în timp ce în regiunile de coasta si cele muntoase temperaturile cele mai ridicate se ating putin mai târziu.Clima din Norvegia este diferita de cea din restul Scandinaviei. Lanturile muntoase înalte care separa tara protejeaza împotriva precipitatiilor zone întinse din estul Norvegiei, drept pentru care aici clima este mai continentala decât ar fi de asteptat pentru o zona din apropierea coastei. În unele din aceste regiuni situate la est de munti, caderile de precipitatii sunt mai mici de 300 mm. Majoritatea precipitatiilor cauzate de mare cad de-a lungul tarmurilor de Vest, unde exista regiuni care înregistreaza valori maxime de 3 000 mm anual.

Mediul marin si de coasta :

Tarmurile norvegiene, inclusiv fiordurile si insulele, se întind pe mai mult de 57 000 km. Aproximativ 80 % din populatia Norvegiei locuieste în zona de coasta care, datorita resurselor sale, continua sa joace un rol major în economia regionala si nationala. Activitatile importante din zona de coasta includ pescuitul, acvacultura, transportul maritim, turismul si relaxarea. Tarmurile poseda si un important patrimoniu cultural, care reprezinta o parte semnificativa a istoriei si identitatii Norvegiei.

Datorita jurisdictiei asupra si a responsabilitatii pentru o suprafata marina care este de sase ori mai mare decât suprafata sa terestra, Norvegia acorda un interes deosebit administrarii zonelor maritime si resurselor oceanice. Norvegia sufera din cauza poluarii provenite din alte tari, care este adusa pe malurile sale de curentii oceanici si de vânt.

Norvegia are drepturi legale asupra unor zone marine care contin importante zacaminte de petrol si gaze naturale. În ultimele decenii, industria petroliera a devenit o componenta de baza a economiei norvegiene. Petrolul si gazele naturale vor continua sa fie extrem de importante si în viitor.

Zonele maritime si de coasta ale Norvegiei sunt printre cele mai productive din lume în ceea ce priveste resursele marine vii. În timp ce resursele petroliere nu sunt regenerabile, colectarea resurselor marine nu va fi niciodata limitata în timp, cu conditia ca ele sa fie gestionate dintr-o perspectiva durabila pe termen lung. Acvacultura de pe coasta Norvegiei are un enorm potential de dezvoltare industriala si comerciala în viitor.Recifele de corali, probabil cel mai vulnerabil tip de mediu marin existent, se gasesc de-a lungul întregii coaste norvegiene. Aceste recife sunt extrem de importante pentru pescuit, cercetare si ca sursa de resurse marine genetice.

Conform estimarilor, între 30 si 50 la suta din recifele de corali din apele norvegiene au fost distruse sau zdrobite, probabil din cauza pescuitului cu traulul pe fundul apei. În ultimii ani, autoritatile norvegiene au pus în aplicare masuri de protectie a recifelor de corali. În iunie 2003, Ministerul Norvegian al Pescuitului si Ministerul Mediului au primit Premiul international Darul Pamântului din partea Fondului Mondial pentru Animale si Plante Salbatice, pentru eforturile lor, încununate cu succes, de stopare a degradarii recifelor norvegiene de corali.

Date statistice nationale