Noua firmă, noutatea produsului și eșecul esthetic

Introducere

Dezvoltarea de noi produse de succes este esențială pentru ca firmele să obțină avantaje competitive în lumea dinamică din punct de vedere tehnologic (Chao and Kavadias, 2008;

Dougherty și Hardy, 1996). Noi produse sunt adesea concepute în funcție de funcția și forma lor, inclusiv designul estetic (Townsend et al., 2011). Designul estetic care se referă la "alegerile de-a lungul parametrilor legați de culoare, material, formă și proporție" (Rindova și Petkova, 2007, p. 218) este considerat unul dintre cele mai aspecte fundamentale ale produselor noi (Bloch, 1995). Designul estetic influențează cât de bine clienții primesc noi produse (Lee et al., 2011; Swan et al., 2005) și are adesea un impact profund asupra succesului sau eșecului final al noilor produse (Berkowitz, 1987;

Bloch, 1995; Cooper și Kleinschmidt, 1987; Swan et al., 2005), precum și asupra reînnoirii strategice a firmelor (Ravasi și Lojacono, 2005).

În ciuda importanței strategice a designului estetic, acesta a primit o atenție limitată din partea savanților de management și inovare (Rindova și Petkova, 2007). Se aduce multitudinea de dimensiuni estetice reprezentate în produsul tipic de tehnologie de consum cu care este nevoie de îngrijire în designul estetic, ceea ce face ca eșecurile produselor estetice să fie un sit de cercetare strategic pentru studiul performanțelor produselor estetice legate de produse.

Rindova și Petkova (2007) susțin că experiența estetică a consumatorilor cu noul produs variază în funcție de noutatea noilor produse, dar nu oferă ipoteze specifice cu privire la produsele noi sau mai vechi. Mai degrabă, ei susțin că designul estetic poate servi pentru a face produsele vechi să pară noi și pentru a ajuta produsele noi să fie mai mult ușor de înțeles de către consumatori. Mai multe studii sugerează că, pentru firmele noi, focalizarea pe designul estetic al produselor lor ar putea fi foarte de dorit, deoarece ar putea să le facă diferențiate pe piețele aglomerate (Bloch, 1995; Candi și Saemundsson, 2008; Swan și colab., 2005).

Ceea ce pare a fi nevoie în literatura de specialitate sunt studiile empirice care examinează antecedentele rezultatelor designului estetic. De exemplu, revizuirea literaturii noastre nu a descoperit studii care să demonstreze empiric că orice variabile (de exemplu, atribute ale procesului de cercetare și dezvoltare, factorii de mediu, compoziția echipei etc.) au un efect pozitiv sau negativ asupra evaluărilor estetice ale utilizatorilor. Aceasta se poate datora faptului că au fost colectate puține date despre rezultatele designului estetic sau pentru că este inerent dificil de măsurat. Potențial, prejudecățile producătorilor și diversitatea gusturilor găsite în consumatori îngreunează obținerea unei măsuri adecvate. Această situație sugerează că pot fi necesare abordări alternative pentru studierea fenomenului la îndemână. În special, ar fi mai instructiv să examinăm cazurile extreme (McKelvey și Andriani, 2005), acolo unde există care ar putea fi un acord pe scară largă cu privire la calitățile estetice ale produselor. Dacă am selecta un eșantion de produse care se află pe piață, riscăm să influențăm eșantionul față de cele care sunt deja de succes, ignorând astfel marea majoritate a produselor care nu reușesc rapid în piață. O îmbunătățire ar fi să privim numai produse noi lansate, dar cele mai multe dintre acestea sunt variații ale succeselor existente.

Astfel, ar trebui să ne concentrăm doar pe aceia care au avut evaluări estetice legate de eșecul lor pe piață. Astfel, pe baza acestor studii, ne concentrăm pe înțelegerea eșecurilor de design estetice ale produselor noi. În consecință, ne concentrăm asupra a două aspecte, a noutății ferme și a noutății produselor și întrebăm: are efectul de noutate a produsului probabilitatea eșecurilor estetice variază în funcție de noutatea fermă? Considerăm că un produs este nou, dacă este "nou pentru firmă" (prima introducere), în timp ce produsele "cunoscute firmei" (introduceri ulterioare) sunt considerate a nu fi noi. Noua firmă este definită de vârsta firmei, firmele mai tinere fiind mai noi decât firmele mai vechi.