Piața Asigurărilor în România

Cap. 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE

Asigurarea, ca formă de protecţie împotriva unui (unor) riscuri, este un serviciu care se vinde şi se cumpără în cadrul pieţei asigurărilor, piaţă ce este o componentă importantă a pieţei serviciilor financiare. Asigurările sunt servicii destinate atât persoanelor fizice (populaţiei), cât şi persoanelor juridice (întreprinderilor) .

Asigurarea este o operaţie financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei prime de asigurare să preia riscul producerii unui anumit eveniment şi să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui. Baza juridicăa relaţiei dintre asigurat şi asigurător şi elementele ce ţin de aspectul financiar al asigurării pot fi reprezentate ca în figura următoare:

Scopul asigurării este diminuarea consecinţelor financiare ale producerii riscului, aceasta fiind „un instrument ce oferă compensare financiară pentru evenimente nefericite, plăţile fiind efectuate din contribuţiile mai multor părţi ce participă la această schemă”. Scopul asigurării este protecţia financiară a asiguratului, nu obţinerea de profit. De aceea, supraasigurarea nu este o practică legală (supraasigurarea este asigurarea la o valoare peste valoarea reală a bunului asigurat).

Mecanismul asigurării este bazat pe transferul riscului. Asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup ce poate plăti ma uşor pagubele. Astfel are loc o dispersie a riscului.

1.1. Scurt istoric al asigurărilor

Asigurările au o istorie străveche – încă din antichitate apărând atât adevărate instituţii de ajutor mutual între persoanele expuse aceluiaşi risc, cât şi diverse forme premergătoare ale asigurării maritime. Istoria asigurărilor este strâns legată de dezvoltarea comerţului.

Desfăşurată de aproximativ 120 de ani pe teritoriul ţării noastre activitatea societăţilor de asigurare a fost subîmpărţită de către specialişti în trei etape distincte ca mod de manifestare, cu diverse proprietăţi şi modalităţi de gestionare a afacerilor. Momente definitorii :

- 1871 prima societate de asigurări din România cu un capital social de 3 milioane de lei;

- 1948 toate societăţile de asigurări din ţară sunt naţionalizate;

- 1949 se lichidează societăţile de asigurări, întregul lor portofoliu fiind preluat de societatea sovieto-română pe acţiuni “Sovromasigurare” înfiinţată în acelaşi an; tot în 1949 ia fiinţă Întreprinderea de Stat pentru Reasigurări;

- 1952 se înfiinţează Administraţia Asigurărilor De Stat(ADAS) ce preia activitatea Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări;

- 1991 ADAS îşi încetează activitatea portofoliul de asigurări şi patrimonial fiind preluat de primele trei societăţi pe acţiuni nou constituite cu capital integral de stat: ASIROM, ASTRA şi CAROM.