Piața și Filiera Produselor Alimentare Biologice

Piaţa şi filiera produselor alimentare biologice

Definirea produselor ecologice. În agromarketingul produselor alimentare biologice prin metode şi tehnici specifice sunt promovate şi produsele ecologice, considerate nepoluante. Un produs alimentar biologic, este considerat acel produs agroalimentar încadrat în grupa produselor ecologice care a fost obţinut în urma unor practici (sau tehnologii ) agricole nepoluante prin care se respectă condiţiile referitoare la:

- interzicerea utilizării de produse chimice de sinteză ( în acest fel ecomarketingul promovează şi oferta de produse alternative nepoluante în combaterea bolilor şi dăunătorilor în agricultură);

- prin utilizarea de tehnologii pentru obţinerea produsului se protejează mediul şi animalele;

- acceptarea formelor de control pentru condiţiile de producţie nepoluante;

- respectarea regulilor impuse de regulamente şi standarde în producerea şi distribuţia acestor produse.

De aici reiese că acest concept de aliment ecologic, este implicat atât producătorul, cât şi distribuitorul şi consumatorul, întrucât aceste produse au influenţe asupra strategiei agentului economic şi a echilibrului din cadrul filierei agricole/ agroalimentare.

Produsele ecologice agroalimentare cu denumirea curentă de ecoproduse alimentare pot fi încadrate în următoarele grupe:

- produse vegetale primare neprocesate, animalele şi produsele animaliere neprocesate;

- produsele de origine vegetală şi animală procesate destinate consumului uman preparate din una sau mai multe ingrediente de origină vegetală şi/sau de origină animală.

Caracteristicile pieţei produselor ecologice.

Piaţa produselor agroalimentare biologice este limitată datorită unor considerente ce se referă la următoarele : poziţia nutriţionistă considerată nefavorabilă pentru majoritatea consumatorilor, numărul de consumatori încă redus datorită nivelului veniturilor acestora, încă nu există cele mai adecvate forme de distribuţie şi atracţie a consumatorilor.

Pe piaţa internă ajung între 5 şi 10% din produsele ecologice. Preţul acestor produse este cu max. 30% mai mare decât cel al produselor "normale", ceea ce determină lipsa cererii pe piaţă a produselor certificate ecologic.

În prezent, în România există aprox. 4.000 de producători agricoli atestaţi şi aprox. 32 de firme care produc şi comercializează produse agroalimentare ecologice; funcţionează 8 organisme de inspecţie şi certificare a produselor ecologice, acreditate de MAPDR din care unul este românesc ("EcoInspect" cu sediul la Cluj), iar restul sunt din Germania, Franţa şi Ungaria; volumul produselor ecologice pe piaţă este cifrat la cca. 400.000 euro; există un singur magazin destinat exclusiv comercializării produselor agroalimentare ecologice, deşi în lanţul marilor magazine se regăsesc produse ecologice, precum: legume, fructe (mere), lapte, caşcaval, schweizer, unt, plante medicinale.

Producţia românească de alimente ecologice are la bază investiţii străine. Producătorii români care intră în acest sistem semnează încă de la început contracte pentru întreaga producţie care va fi destinată exportului, în principal către statele comunitare. Pentru acest motiv până în prezent, în România, în ceea ce priveşte producţia agroalimentară ecologică se poate spune că se datorează în primul rând ONG-urilor şi apoi autorităţilor, care au luat această problemă în serios abia după semnarea acordului de aderare a României la Uniunea Europeană.