Politica de distribuție la SC Dov Internațional

Distribuţia acoperă ansamblul operaţiilor prin intermediul cărora un produs sau serviciu rezultat al unui proces de producţie este pus la dispoziţia consumatorului sau utilizatorului. Sistemul de distribuţie a evoluat în mod considerabil în ultimii 25 de ani sub presiunea mai multor factori. Acest sistem leagă modificarea atitudinii consumatorilor de evoluţia structurilor de distribuţie şi de schimbările tehnologice, economice şi demografice precum şi de influenţa reglementărilor politice şi a mass–media.

A devenit o alegere strategică majoră situarea firmei în cadrul sistemelor de distribuţie şi producţie care sunt asociate cu o serie de alte servicii – transport, depozitare, manipulare. Anumite poziţii ale firmei în cadrul sistemului de distribuţie oferă posibilităţi de dominare, fiind în acelaşi timp şi surse de conflict.

Toate firmele vor căuta să se situeze în zona cea mai profitabilă, ţinând cont de competenţele lor, potenţialul lor financiar, comercial şi tehnic. Deci firmele vor trebui să anticipeze evoluţiile viitoare ale sistemului de consum.

Pentru a elabora un program eficient de marketing mix, politica de distribuţie este foarte importantă, asigurând coerenţa deciziilor privitoare la produse, preţ, promovare şi alegerea canalului de distribuţie. Producătorul nu mai poate elabora separat un plan de marketing pe care apoi să-l impună distribuitorului, el va trebui să negocieze cu distribuitorii condiţiile de distribuţie ale produsului său.

În ambele cazuri, el trebuie să adapteze politica de distribuţie la celelalte componente ale programului de marketing mixt.

Firmele de distribuţie sunt confruntate cu mai multe schimbări care influenţează sistemul de consum. Modificarea continuă a sistemului de distribuţie este determinată de:

- fluxul financiar (plata prin cărţi de credit);

- fluxul de informaţii (informatizare, birotică ......);

- inovaţiile tehnice ce privesc fluxul bunurilor (ambalaje, mod de transport, manipulare, stocări);

Creşterea productivităţii muncii datorită îmbunătăţirii operaţiilor de transport, manipulare, depozitare, permite firmelor dinamice să-şi întărească poziţia pe piaţă, să-şi rentabilizeze cheltuielile, să găsească noi moduri de gestionare a formelor de comerţ, să promoveze noi metode de comerţ. Previzionarea şi promovarea formelor de comerţ mai eficiente este un element foarte important atât pentru distribuitori cât şi pentru producători, ţinând cont de faptul că în acest domeniu nu există nici o teorie, nici un model general valabil.

Astfel, unii producători promovează noi formule de vânzare dintre care unele sunt încununate de succes, altele sunt experienţe eşuate.

1.2 Rolul si functiile distributiei

Prin intermediul distribuţiei activitatea economică a firmelor capătă finalitate, se încheie ciclul economic al produselor: firma producătoare redobândeşte în formă bănească resursele investite în producerea (comercializarea) produselor, împreună cu un profit pentru activitatea desfăşurată, iar consumatorul intră în posesia bunurilor necesare.

În economia modernă, producţia şi consumul nu mai sunt practic posibile fără prezenţa distribuţiei.

Sub raport spaţial, distribuţia pune în contact centrele de producţie cu cele de consum – aflate uneori la distanţe apreciabile - , conectează la circuitul economic naţional şi internaţional diferitele zone, cu profilul lor specific în ceea ce priveşte consumul şi producţia.

Abordată pe plan temporal, distribuţia apare ca un regulator între producţie şi consum, sprijinind desfăşurarea lor specifică, „amortizând” efectele nesincronizării lor.

Examinat în mod dinamic, rolul economic şi social al distribuţiei este în continuă creştere, pe măsura dezvoltării societăţii, a progresului economic şi social în general.

Contribuţia distribuţiei în viaţa economică a societăţii moderne poate fi apreciată atât prin prisma proporţiei în care această sferă economică antrenează fondurile materiale şi resursele umane ale societăţii, cât şi a ponderii pe care o deţine în preţul final al produselor.

Aceste ponderi sunt diferite în funcţie de structura pe ramuri a unei economii şi de nivelul ei de dezvoltare. În ţările dezvoltate şi cu o structură de producţie complexă, distribuţia angajează jumătate din populaţia activă a societăţii şi aproape o treime din preţul final al mărfurilor. La unele mărfuri această proporţie poate depăşi jumătate din preţul de desfacere, atrăgndu-se atenţia că vânzarea mărfurilor a devenit mai problematică chiar decât producerea lor.

Cele două ponderi au o tendinţă de creştere. Explicaţiile sunt numeroase:

- devansarea de către distribuţie a ritmurilor înregistrate în producţie;

- creşterea distanţelor dintre locurile de producţie şi cele de consum;

- creşterea gradului de complexitate a procesului comercializării produselor;