Pregătirea campaniei PNL pentru alegerile parlamentare 2008 - Dobrogea

Viaţa politică din România a fost dominată în ultimul deceniu de lupta între partidele de dreapta şi centru-dreapta şi principalul reprezentant al stângii, actualul Partid Social-Democrat (PSD), care se identifică cu fostul Front al Salvării Naţionale, înfiinţat imediat după revoluţie. Alternanţa la guvernare s-a făcut din patru în patru ani, fără excepţii: PSD între 1992-1996, Convenţia Democrată din România, alcătuită dintr-un grup de partide dintre care se evidenţiază Partidul Naţional Liberal (PNL), Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (PNŢCD) şi Partidul Democrat (PD), între 1996-2000, PSD între 2000-2004, şi Alianţa Dreptate şi Adevăr (ADA) din 2004, din care fac parte PD şi PNL. Alianţei D.A. li s-au alăturat pentru a alcătui majoritatea Partidul Conservator (PC), fost Partid Umanist Român, care a participat iniţial la alegerile din 2004 împreună cu PSD, dar care s-a reorientat în funcţie de cea mai bună ofertă primită, precum şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), care, reprezentând drepturile minorităţii maghiare, s-a aliat întotdeauna cu forţele aflate la putere. Ca urmare a disensiunilor existente in cadrul aliantei de guvernare, Alianta Dreptate si Adevar, ce au culminat cu destramarea acesteia si iesirea de la guvernare a Partidului Democrat, scena politica romaneasca a suferit o schimbare majora la nivelul polurilor de putere in sensul fragmentarii bazinului electoral si implicit a fortei de impunere a vointei segmentului de dreapta si centru – dreapta.

1. Contextul social – politic

Ne aflam in perioada premergatoare alegerilor parlamentare anuntate a se desfasura pe data de 30 noiembrie 2008, primele alegeri care nu se vor desfasura odata cu alegerile prezidentiale. Ca urmare a acestui fapt, vectorul de imagine al campaniei la nivel national nu mai este candidatul pentru alegerile prezidentiale ci politicianul propus de partid, in eventualitatea castigarii alagerilor, la functia de sef al guvernului. Contextul politic general este unul favorabil Partidului National Liberal deoarece acesta se afla in fruntea guvernarii din 2004 realizandu – si obiectivele , in momentul de fata, in conditiile unei sustineri minoritare. Acest lucru denota puterea si determinarea de a – si tine promisiunile in pofida unui val neincetat de atacuri din partea opozitiei, in special din partea PD – L.

In ceea ce priveste situatia politica din teritoriu, Dobrogea, din punctul de vedere al rezultatelor alegerilor locale, se pozitioneaza in limitele potentialului politic al PNL. Astfel, puterea este impartita intre PSD, PD-L si PNL. Se contureaza totusi o intarire a puterii PNL prin fuziunea PD cu PLD fapt ce a dus la disparitia confuziei in ceea ce priveste „liberalii buni” si „liberalii rai”. La polul celalalt se afla partidul condus de Mircea Gioana care isi pastreaza electoratul bucurandu – se de un sprijin sustinut din partea acestuia. Pe scena politica dobrogeana mai activeaza si partide precum Partidul Noua Generatie, Partidul Romania Mare, Partidul Conservator, si partidele etnicilor armeni, tatari – turci si rromi. Rolul acestora in viata politica locala este scazuta insa bazinul lor electoral reprezinta o sursa de voturi ce poate fi atrasa prin eventualele aliante pre – electorale incheaiate la nivel local.

Din punctul de vedere al cetatenilor, scindarea polului de dreapta si centru-dreapta a aruncat un semn de intrebare asupra corectitudinii actiunilor partidelor acestea fiind suspectate de blaturi electorale ce au avut drept rezultat scaderea interesului populatiei pentru oferta politica, votul fiind mai degraba unul emotional. In ceea ce priveste structura sociala din Dobrogea aceasta este variata, aici locuind mai multe etnii: in Delta Dunarii intalnim preponderent lipoveni, in localitatile din zona padurii Babadag se concentreaza o importanta comunitate turca iar in Constanta etnia dominanta este cea armeana. Incapacitatea candidatilor de a gasi caile de comunicare adecvate duce catre un climatul social – politic de neincredere si neconcordanta dintre agenda cetateanului si agenda politicianului.

Pentru alegerile parlamentare se contureaza o strategie de revigorare a electoratului si mobilizare a acestuia.