Prețul și etica

Pretul este un instrument al pietei si un indicator al realitatii. In virtutea functiei de corelare a cererii cu oferta capata un caracter complex, ce este amplificat in contextul actualului dinamism economico-social, atat de caracteristicile pietei pe care se manifesta, cat si de cadrul legislativ care reglementeaza formarea preturilor, el insusi perfectibil.

Formarea pretului prin jocul concurential al cererii si ofertei este un principiu care se bucura in acelasi timp de uniformitate (recunoasterea acestuia de catre toate economiile, fiind o conditie necesara pentru functionarea pietei in conditii eficente si incurajarea activitatilor competitive) si diversitate de actiune (grupele de produse sau marfuri, mai mult sau mai putin numeroase, ale caror preturi se incadreaza in interiorul unor limite impuse prin interventii guvernamentale).

Inseamna ca formarea preturilor in mod liber, in functie de raportul dintre cerere si oferta, este mai mult o tendinta in mecanismul preturilor contemporane, in cadrul caruia se regasesc multiple preturi ce capata caracter impus datorita limitelor minime sau maxime si orientarilor privind dinamica nivelului lor care se stabilesc prin legi sau documente guvernamentale.

Modalitati de abordare a substantei si marimii pretului

Analiza naturii preturilor reprezinta o forma frecventa de investigare stiintifica a preturilor; aceasta consta in abordarea continutului pretului si in explicarea marimii sale. Astfel, in literatura economica se intalnesc numeroase formulari si interpretari ale pretului.

Intr-o prima definitie, pretul exprima valoarea de schimb a ucrurilor utile data de cantitatea de munca necesara pentru obtinerea lor, pe de-o parte, si de performantele tehnice si calitative, de importanta si realitatea lor, pe de alta parte.

Intr-o a doua formulare, pretul este expresia valorii de schimb a marfii obtinute prin transformarea valorii estimative medii, pe care cumparatorii o atribuie bunurilor dorite in functie de capacitatile lor de a satisface nevoile de consum, de utilitatea si raritatea lor, de dificultatile de procurare de catre consumator.

Intr-o a treia abordare, pretul constituie rezultatul confruntarii intereselor economice ale purtatorilor cererii si ofertei, care depind in special de utilitatea bunului ce urmeaza a fi achizitionat de cumparator, pe de-o parte, si de costul de productie, respectiv consumul de factori necesari producerii bunului oferit, pe de alta parte.

Asa cum afirma Michel Didier in lucrarea Economia  Regulile jocului, pretul de vanzare al fiecarui bun rezulta dintr-un compromi intre doua riscuri contradictorii: pe de-o parte riscul de a-si pierde clientii daca pretul creste prea mult, pe de alta parte, cel de a-si compromite profitul daca pretul scade prea mult.

Intr-o a patra viziune, pretul este suma de bani care revine vanzatorului in schimbul cedarii unui bun economic si a carui dimensiune, masurand ceva, exprima o realitate la un moment dat, osciland intre anumita limite posibile pe seama influentei de care dispun participantii la schimb.

Cu alte cuvinte, exista mai multe teorii ale pretului, care incearca sa explice substanta pretului, cele mai controversate fiind teoria obiectiva si cea subiectiva, carora le corespund primele doua definitii. In schimb celelalte doua abordari ale pretului exprima puncte de vedere sintetizatoare care, fara a neglija interpretarile, urmaresc o permanenta raportare la realitate.

In perspectiva contemporana, toate acceptiunile pretului devin incomplete, interpretarile oferite fiind depasite de complexitatea actuala. Intr-o lume in care banii sunt informationalizati, iar informatia monetizata, consumatorul plateste de doua ori pentru fiecare achizitie: mai intai cu banii, iar a doua oara oferind informatii care valoreaza bani .

Astfel, nu toate preturile, exprima acelasi volum de informatii, iar nivelurile oferite de pret reflecta diferentele dintre calitatea si cantitatea de informatii pe care participantii la schimb si-le furnizeaza reciproc.

Functiile pretului si tipuri de preturi

Fireste ca participantii la procesul de schimb (ofertantii, consumatorii, organele statului) au interese specifice, de cele mai multe ori divergente, care trebuie echilibrate, in procesul de evaluare, prin intermediul pretului.

Echilibrarea intereselor divergente ale participantilor la procesul schimbului este un obiectiv greu de atins. Si aceasta, deoarece, in practica pietei si a marketingului, anumite categorii trebuie sa ocupe o pozitie dominanta, si sa conduca procesul de evaluare potrivit propriilor interese. Prin aceasta prisma, preturile pot fi:

- preturi impuse (total sau partial), cand statul are o pozitie dominanta si intervine efectiv pe piata, prin masuri mai degraba administrative decat economice;

- preturi concurentiale, cand ofertantii reusesc sa-si impuna propriile interese, ca urmare a pozitiei pe care o au pe piata la un moment dat;

- preturi libere cand statul nu intervine in nici un sens in procesul de evaluare;

- preturi echilibrate, cand interesele consumatorilor si ale ofertantilor sunt satisfacute in masura aproximativ egala.

Prin indeplinirea conditiilor de realizare a bunurilor/serviciilor, de acoperire a costurilor si de eficienta, pretul poate fi utilizat ca instrument efectiv pe piata, in scopul realizarii functiilor sale:

a) de stimulare a ofertantilor;

b) de asigurare a consumului final;

c) de masurare a activitatii economice;

d) de eliminare a risipei in alocarea si intrebuintarea resurselor;

e) de protejare a resurselor limitate;

f) de eliminare a dezechilibrelor intre productie si consum;

g) de armonizare a intereselor divergente inerente ale participantilor la schimb.

In practica economica a tarilor cu economie de piata dezvoltata se intalnesc mai multe categorii de preturi/tarife de vanzare a produselor/serviciilor, dintre care cele mai utilizate sunt:

- pretul rotund si magic: in timp ce primul se termina in zero (10, 100 etc.), pretul magic are ca terminatie cifrele 9, 99, 199. In timp ce pretul rotund este, din punct de vedere psihologic, un pret rece, cel magic, dimpotriva, este mai cald, creand senzatia unui pret mai mic;