Prețul și formarea acestora

PRETURILE SI FORMAREA ACESTORA

1. Continutul conceptului de pret

Ce este de fapt pretul? Ce exprima acesta? Care este continutul teoretic al pretului?

Pornind de la interpretarile care se aduc valorii (teoria obiectiva si teoria subiectiva) se intalnesc trei teorii cu privire la notiunea de prêt.

Teoria clasica, respectiv teoria obiectiva a valorii, conform careia pretul este considerat ca expresie baneasca a valorii. Acesta are la baza munca omeneasca incorporate in marfa, considerate elementul comun al tuturor marfurilor. Deci, prin pret, cu ajutorul banilor, se exprima valoarea marfurilor.

Cu alte cuvinte, pretul este dependent de doua elemente si anume:

1) marimea valorii marfii, cu cat valoarea este mai mare si pretul va fi mai mare, asadar exista un raport direct proportional intre pret si valoare;

2) puterea de cumparare a banilor, cu cat puterea de cumparare a banilor este mai mare, cu atat pretul este mai mic si invers, deci un raport invers proportional intre pret si puterea de cumparare a banilor. Cu alte cuvinte, pe piata pretul se stabileste la nivelul valorii economice a bunului, osciland in jurul acesteia.

Aceasta interpretare a pretului a fost puternic criticata de neoclasici care au fundamentat teoria subiectiva a valorii. Conform teoriei subiective, valoarea este data de utilitatea ei marginala.

Pretul este explicat pe baza teoriei marginaliste, fundamentata pe analiza utilitatii unor unitati successive dintr-o marfa data, ori a costurilor successive dintr-un anumit factor de productie. Cu alte cuvinte, egalitatea dintre o marfa si alta marfa, in procesul schimbului, decurge din faptul ca utilitatea finala sau marginala a unitatilor corespunzatoare este egala.

Nu trebuie sa uitam ca alaturi de utilitate, neoclasicii pun la baza valorii si raritatea bunurilor, ca fiind expresia sintezei intre urilitate si raritate. In acest caz, pretul apare atat ca indice al utilitatii marginale, cat si a raritatii unui bun. Pornind de la aceste doua elemente, pentru fiecare bun se formeaza de fiecare data un raport intre cerere si oferta care conditioneaza nivelul si dinamica preturilor.

Trebuie sa avem in vedere ca teoria utilitatii pune in evidenta ca alegerea de catre consumator a bunurilor necesare se bazeaza pe legea utilitatii marginale, descrescande, ceea ce presupune ca utilitatea marginal ape unitatea de cheltuiala ar fi aceeasi la toate produsele ce ar urma sa fie cumparate.

Pentru factorii de productie se are in vedere substituibilitatea reciproca a lor. Folosirea tuturor factorilor de productie este extinsa pana la punctual in care costul additional, respective costul marginal pe unitatea de produs, va fie gala cu venitul additional. Respective venitul marginal pe unitatea produsa si vanduta. Pretul de echilibru al unui produs ar fi indicat pe punctul de intersectie dintre curba crescanda a ofertei si curba descrescanda a cererii, pretul de vanzare a bunului tinzand sa devina egal cu costul marginal al intreprinderilor ce creeaza oferta¹. Deci, putem aprecia ca pretul ce se formeaza pe piata este determinat de punctual de echilibru dintre curba cererii si a ofertei.

In acest sens, pretul reflecta atat estimarea valorii de catre cumparatori, prin prisma utilitatii, cat si estimarea raritatii bunurilor respective prin prisma costului lor. Pretul apare astfel ca un factor de echilibru. Desigur, aceasta conceptie are in vedere piata cu concurenta perfecta.

Conform acestei conceptii, pretul pietei poate fi diferit de pretul de echilibru. In aceasta situatie, productia trebuie sa se adapteze pentru a raspunde exigentelor consumatorilor sau nevoilor acestora (intrarea sau iesirea din ramura, inovatia tehnica si tehnologica s.a.).