Profilul consumatorului de cafea

Cafeaua a fost prima oară folosită pe coasta de est a Africii ,dar preparată ca şi mâncare,nu băutură.

Se cunoşteau încă de atunci calităţiile sale energizante fiind utilizate pentru a reda forţele războinicilor.

Răspândirea cafelei nu a avut un drum lipsit de sinuozităţi. Pe de o parte era asociată cu practica vracilor pentru calitaţiile sale energizante, pe de altă parte a avut numeroase momente când a fost interzisă de către autorităţi

Primii care au preparat cafeaua ca băutură caldă au fost arabii din Peninsula Arabică în sec XI d.Hr

Cafeaua pătrunde în Europa prin Veneţia,unde vânzătorii stradali o vindeau alături de limonadă, extinderea culturii de cafea urmând sa fie realizată cu ajutorul olandezilor în tări precum Indonezia sau Bali.

În America Latină arborele de cafea a fost adus de francezi. O mare dezvoltare a culturii a avut însă loc in sec XIX când Brazilia a profitat de piaţa internaţională pentru a deveni principala furnizoare

Cafeaua la ibric sau cafeaua turcească

Înainte de a exista cafeaua la filtru sau expresso a existat cafeaua turcească, sau cafeaua la ibric aşa cum era cunoscută in sec.XVI. Cafeaua turcească este aşadar, străbunica tuturor celorlalte tipuri de cafea existente astâzi. 

Ce face deosebita o ceasca de cafea turceasca?

În primul rând, trebuie să ştiţi că ceea ce diferenţiază cafeaua turcească de celelelte tipuri de cafea nu este soiul de cafea ci modul de preparare. Cafeaua turcească se prepara în ibrice din aluminiu de diferite dimensiuni, în funcţie de numărul de porţii. Cafeaua este măcinată foarte fin şi se adaugă în apa pe cale să fiarbă după care se lasă să dea de trei ori în clocot. Turcii de astâzi şi otomanii din perioada imperiului serveaua cafeaua la ibric cu zaharicale, precum rahat cu aroma de trandafiri, sarailii si baclavale însiropate sau curmale uscate.