Specialistul în Relații Publice și New Media

1. Introducere

În societatea modernă, organizațiile au identificat legături reciproce între organizația în sine (concepută ca un sistem deschis) și sistemele care o înconjoară. Astfel, cercetătorii din sociologia organizațiilor au definit „comunicarea” ca fiind “una dintre cele mai importante forme de manifestare a interacțiunilor dintre organizație și mediu” Una dintre modalitățile de comunicare dintre o organizație și mediu se realizează prin intermediul relațiilor publice, de unde se poate observa clar importanța unei dimensiuni comunicaționale. Acestea fiind spuse, specialistul în relații publice, relaționist sau consilier în relații publice reprezentând sinonime ale aceleiași denumiri, recurge la diverse tehnici și strategii de comunicare având ca scop gestionarea schimbului de informații, atât în exteriorul organizației, cât și în interiorul acesteia.

La toate acestea se adaugă conștientizarea de către organizațiile de pretutindeni a unei comunicări inexistente între acestea și diferitele categorii de public, lucru ce a condus la nașterea acestui domeniu al relațiilor publice și implicit al meseriei de relaționist. Astfel, domeniul și practica relațiilor publice s-au conturat pe parcursul secolului al XIX-lea, s-au solidificat, ba chiar mai mult de atât, începând cu secolul XX vorbim de o evoluție în cadrul acestui domeniu, de apariția unor puncte de vedere noi.

Un aspect important care trebuie menționat este cel cu privire la influența noilor media asupra relațiilor publice. New media oferă noi modalități de comunicare și de exercitare a profesiei, din această cauză fenomenul nu trebuie neglijat, din contră, acesta trebuie studiat, înțeles și implementat de cât mai multe companii, importanța sa constituind un stâlp în ceea ce privește noile canale de comunicare, dar și exercitarea meseriei de relaționist într-un alt mod.

2. Câteva informații cu privire la profesia de specialist în relații publice

Edward L. Bernays (1891-1995), considerat “părintele relațiilor publice” folosește pentru prima oară în anul 1923 sintagma de “consilier în relații publice”. Lui i se datorează nu doar recunoașterea și conștientizarea importanței domeniului relațiilor publice, dar și introducerea acestui obiect în programele de studiu al universităților, el însuși susținând primul curs de relații publice la New York University, în cadrul Departamentului de Jurnalism. Așadar, în numai câțiva ani, profesia de consilier în relații publice a trecut printr-o serie de transformări, prin diverse faze progresive, și anume de la statutul de “agent de circ” a trecut spre o treaptă superioară, ocupând o poziție importantă în lumea afacerilor.

În „Cristalizarea opiniei publice”, cartea de căpătâi a domeniului relațiilor publice, Edward L. Bernays aseamănă specialistul în relații publice cu un avocat. “Meseria de consilier în relaţii publice se aseamănă cu cea de avocat - ea presupune sfătuirea clientului şi reprezentarea lui în litigii.” Astfel, spune Bernays, “avocatul” profesionist în relații publice este unul special. Pentru a atinge acel punct de echilibru dintre o organizație și publicurile sale, el trebuie să apere simultan intereselor ambelor părți, sala în care are loc judecata fiind aceea a spațiului social, în care acționează legile sociale. La toate acestea se adaugă intrumentele speciale folosite de avocatul special, acestea fiind psihologia socială și comunicarea de masă.

Autorul mai este de părere că specialistul în relații publice este un student, dar și un practician ce folosește tehnici diverse și o gamă largă de instrumente pentru a transmite faptele și ideile sale publicului (reclame, broșuri, discursuri, articole etc.). Prin urmare, specialistul în relații publice “ajută la crearea circumstanțelor și evenimentelor”, domeniul lui de studiu fiind modalitatea de gândirea a publicului, iar manualele sale faptele din viața cotidiană, și anume: “articolele publicate în ziare și reviste, reclamele inserate în publicații sau afișate pe străzi, pe căile ferate sau pe autostrăzi, discursurile parlamentare, predicile din amvon, anecdotele din fumoare, bârfele de pe Wall Street, sporovăiala din teatre și discuțiile altor oameni”

Cum reacționează consilierul în relații publice în fața unei probleme? Edward Bernays spune că el trebuie, mai înainte de toate, să identifice problema clientului său și să stabilească obiectivele acestuia, iar în al doilea rând, să analizeze categoria de public căreia i se adresează. Astfel, având în minte acest plan, consilierul în relații publice folosește toate mijloacele practice de măsurare a gândirii publice și anume: “campania de cercetare, conferinţa, studierea unui anumit grup sau unei anumite stări de spirit ca un ajutor suplimentar, o confirmare ori modificare a propriilor evaluări și judecăți” Bineînțeles că la toate acestea se adaugă și capacitatea consilierului de a-și sfătui clientul în ceea ce privește modificarea politicii sale, politică ce este condiționată de schimbările domeniul de lucru (spre exemplu: un guvern, un producător din industria alimentară, o societate feroviară etc.), iar acest lucru este posibil numai prin cunoașterea tuturor evenimentelor de ultimă oră prin intermediul unei anchete amanunțite, fără întrerupere referitor la informațiile despre organizația pe care o reprezintă.