Standardizarea

1 Generalitati

Începuturile activitatii de standardizare în România dateaza din perioada premergatoare celui de aldoilea razboi mondial, primele standarde cu caracter national fiind adoptate în 1937-1938 în cadrul AGIR -Asociatia Generala a Inginerilor din România.

În anul 1948 a luat fiinta Comisiunea de Standardizare, primul organism national de standardizare.

Dupa o serie de reorganizari ale organismului national de standardizare, în 1970 a luat fiinta Institutul Român de Standardizare  IRS, care a functionat pâna în anul 1998.

Prin Ordonanta Guvernului nr. 39 din 30/01/1998, publicata în Monitorul Oficial Partea I nr. 43 din 30/01/1998, aprobata cu modificari de Legea nr. 355/2002, se constituie cadrul legal al tandardizarii moderne în România. De la aceasta data, activitatea de standardizare din România, desfasurata de Asociatia de Standardizare din România  ASRO, persoana juridica de drept privat, este organizata potrivitprincipiilor standardizarii europene si internationale.

Standardele sunt documente tehnice, elaborate de catre toate partile interesate (producatori, consumatori, autoritati publice, utilizatori) pe baza unor principii consacrate (cum ar fi: consens si anchetapublica). Spre deosebire de reglementari, acestea nu sunt adoptate de catre o autoritate publica, ci în cadrulunor organizatii de standardizare private, independente si, în cazul standardelor europene, organismerecunoscute oficial de Comsia Europeana.

Standardele sunt documente care stabilesc un limbaj comun pentru toti utilizatorii lor în scopul promovarii circuitului produselor si serviciilor între vânzator si cumparator si al protejarii bunastarii generale.

Se poate oferi un exemplu din domeniul proiectarilor pentru cladiri. Atunci când arhitectii proiecteaza o cladire, mentioneaza exact ce tip de otel este cerut prin înscrierea unui standard pe desen. Acest document,standardul, este cea mai buna si cea mai simpla cale pentru a comunica contractantului tipul dorit de otel, întermeni legati de compozitie, rezistenta si calitate. Astfel, arhitectii nu trebuie sa consulte volume si carti dereferinta si sa elaboreze noi specificatii tehnice în ore de lucru costisitoare pentru a descrie grosimeaotelului, rezistenta si alte caracteristici, ele regasindu-se în standardul indicat.

Mii de astfel de standarde sunt disponibile în diverse domenii, fondul national de standarde cuprinzând la ora actuala un numar de aproximativ 28.000 de standarde.

Standardizarea trebuie sa reprezinte un subiect de interes major pentru agentii economici,

consumatori, utilizatori si autoritati.

Pentru mediul de afaceri, standardizarea ajuta la crearea unui limbaj comun pentru comert. Ea asigura compatibilitatea componentelor, indiferent de locul unde sunt realizate acestea, si interoperabilitatea retelelor, contribuind la reducerea costurilor de productie si de depozitare.

Pentru consumatori, standardizarea micsoreaza costurile, prin reducerea timpului si efortului dedicate cautarilor ce privesc stabilirea optiunii, precum si costurile în legatura cu neîncrederea, facilitând comparatiile privind proprietatile functionale.

Pentru autoritati publice, standardizarea ofera o oportunitate pentru reglementarea si îmbunatatirea guvernarii, prin reducerea nivelului detaliilor de reglementare necesare atingerii obiectivelor de protectie a sanatatii, securitatii si mediului. Standardele contribuie la reducerea riscului de blocare a evolutiei tehnicii si promoveaza know-how-ul.

Dincolo de rolul jucat de standardizare pentru asigurarea functionalitatii pietei comune si protectia intereselor publice, aceasta reprezinta un element important în cadrul procesului de largire a UE si de încheiere a acordurilor privind comertul. Este, deci, în interesul autoritatilor publice sa mentina, pentru standardizare, un cadru legal, politic si financiar stabil si transparent.

Standardizarea este voluntara si, indiferent de subiectul supus standardizarii, acest proces trebuie sa fie transparent si rezultat al consensului partilor. Principiul deschiderii îsi propune asigurarea reprezentarii largite a intereselor societatii, incluzând interesele consumatorului, ale întreprinderi lor mici si mijlocii si ale protectiei mediului.

Atunci când sunt utilizate în relatie cu legislatia, standardele sunt elemente de baza pentru functionarea Pietei Unice. Ele reprezinta elemente de baza in cadrul sistemului ce include, pe lânga altele, evaluarea conformitatii si activitatea de supraveghere a pietei. În acest sens, organizatiile europene de standardizare CEN, CENELEC si ETSI sunt declarate si recunoscute ca organizatii europene competente

pentru elaborarea standardelor armonizate, în cadrul scopului directivelor europene.

Comunitatea europeana manifesta un interes deosebit pentru standardizarea internationala, dat fiind potentialul acesteia din urma de a elimina barierele tehnice din calea comertului, de a facilita accesul tuturor pe piata si posibilitatea ei de a promova si disemina tehnologii pe baze paritare.

În general, standardele regionale si nationale trebuie sa fie aliniate, în mare masura, la standardele internationale, dar valoarea standardelor nationale si regionale, ca elemente importante pentru standardizarea internationala trebuie, de asemenea, recunoscuta. Pentru a elimina confuziile si incertitudinile, pentru a creste transparenta între partenerii de comert si pentru a ne alinia la prevederile comunitare în domeniu, standardele române conflictuale cu cele europene au fost anulate de ASRO, în

calitate de organism national de standardizare.

În context international, utilizarea standardelor în reglementarile tehnice, de catre autoritatile de reglementare, a devenit un element important pentru facilitarea comertului. Acordul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) cu privire la înlaturarea barierelor tehnice din calea comertului recomanda membrilor OMC sa utilizeze standardele internationale, cu exceptia cazului în care astfel de standarde ar putea sa fie un mijloc nepotrivit pentru îndeplinirea obiectivelor legitime prevazute. Principiile OMC, luate ca ansamblu, asigura faptul ca organizatiile internationale de standardizare sunt deschise participarii organismelor nationale de standardizare si elaboreaza standarde internationale care nu sunt în conflict cu nici una dintre partile implicate.

Totusi, standardele nu pot înlocui responsabilitatea autoritatilor de a asigura un nivel adecvat de protectie a sanatatii, securitatii si mediului, asa cum este de altfel prevazut si în Tratatul de baza al Comunitatii Europene, cu atât mai mult cu cât procesul de standardizare internationala este prea lent si nu raspunde întotdeauna nivelului de protectie impus de catre Comunitatea Europeana. Pentru a veni în sprijinul autoritatilor, ASRO a preluat în patrimoniul de standarde române si standardele europene care au

preluat standarde internationale.